Eroii fac fapte de vitejie, dar își mai trag și sufletul. De la plăcerea intervențiilor în forță la cea a reveriei, pasul este mic. El e parcurs de Corto Maltese cu precădere prin intermediul țigărilor „onirice“ și „halucinatorii“. Acestea îl ajută, pe de o parte, să se relaxeze după o situație conflictuală, iar pe de alta, să aibă acces la realități alternative altfel inabordabile. Formatul larg al seriei noir et blanc de la Editura Casterman (29,5 x 23,5 cm), pe care ediția românească de la Cartea Copiilor (28 x 21 cm) îl adaptează în condiții grafice excelente, constituie cadrul ideal pentru ilustrarea acestor lumi alternative. Aici, „anarhistul“ îl întîlnește în mod natural pe „visător“, după cum explică Mircea Mihăieș într-o contribuție academică indispensabilă cercetătorilor și fanilor lui Hugo Pratt (Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist și visător, Polirom, 2014).
Cînd creierul este afectat (mecanic sau chimic), percepția și reprezentarea se deformează, dînd naștere iluziilor. În À cause d’une mouette, Corto Maltese își aprinde o țigară într-un delir halucinatoriu rezultat al unui glonț care îl izbește în cap, lăsîndu-l amnezic. În interiorul halucinației apare locotenentul Slütter (din La Ballade de la mer salée), căruia Corto îi ironizează rigiditatea germanică: „…Bună ziua, Slütter… Ați înghițit o coadă de mătură?…“ (Sous le signe du Capricorne, 2011, p. 118)
În Corto Maltese en Sibérie, Corto, aflat în Hong Kong, fumează în cadrele unei reverii diurne despre Veneția ce are loc pe… 34 decembrie (an neprecizat, mascat în calendar de cascheta personajului), iar în La Maison dorée de Samarkand, își aprinde o țigară în mijlocul unui vis în care se întîlnește cu „dublul“ său. De fapt, eroul adormise doar cîteva secunde, în timpul unei discuții cu liderul spiritual al școlii dervișilor pe care o vizitează. Tot o țigară „onirică“ este cea care îi înlesnește lui Corto o nouă întîlnire cu „dublul“ său, maleficul conducător militar turc, Timur Chevket. În manieră simbolică, țigara circulă din realitate în vis și înapoi în realitate, făcînd cu atît mai dificilă distincția dintre cele două lumi, cu cît eroul are propria variantă a evenimentelor. „Nu dormeam, mă gîndeam!“, îi răspunde el lui Raspoutine, atunci cînd acesta îl ceartă: „Vorbești în somn.“ (2012, p. 131)
Cele mai cunoscute țigări „halucinatorii“ ale lui Corto Maltese apar în Tango. „Ce fel de țigară mi-ai pasat?“, îl întreabă Corto pe Fosforito, prietenul său din Buenos-Aires, în timp ce vede noaptea două luni pe cer (2012, p. 7). „O Negra Gavilan.“, îi răspunde acesta, fără a insista asupra conținutului țigării. Rămîne o enigmă pentru cititori dacă Fosforito fumează aceleași țigări, din moment ce, la următoarea întîlnire, el nu observă pe cer decît o lună, în timp ce Corto rămîne cu cele două remarcate anterior. „Înseamnă că sînt beat.“, rezolvă eroul problema (p. 40), mutînd atenția cititorului într-o direcție mai puțin controversată și mai ușor de interpretat.
Țigările „contemplative“
Poate cele mai cunoscute țigări ale lui Corto Maltese sînt cele care îi declanșează stările de contemplație. În La Ballade, Corto își prelungește fumatul nu doar din voluptatea profesionistului, ci și pentru a contempla un superb apus de soare marin. În Le Secret de Tristan Bantam, personajul este introdus în scenă teatral, printr-o mențiune legată de fumat: „Cu un gest calculat, își aprinse una din acele țigări subțiri care se fumează doar în Brazilia sau în New-Orleans. Juca pentru un public invizibil.“ (Sous le signe du Capricorne, 2011, p. 5) Cascheta, haina de comandant, fotoliul din rafie, țigara – iată doar cîteva din elementele iconice ale personajului boem și dandy. Un dandy frecvent predispus la odihnă și inacțiune: „Pe verandă, privind valurile nesfîrșite ale Atlanticului, Corto Maltese lenevește în freamătul cocotierilor.“ (L’Aigle du Bresil, în Sous le signe du Capricorne, p. 71)
Marea nu este singurul topos care îl îndeamnă pe eroul lui Pratt la contemplație. În Concerto en O Mineur pour harpe et nytroglycérine, Corto fumează la țară în Marea Britanie, cu frunzele toamnei risipite de vîntul rece, iar în Les Helvétiques fumează pe un podeț din sătucul Savuit sur Lutry, tot toamna și tot cu frunzele împrăștiate de vînt. Dacă, în primul caz, starea contemplativă este însoțită de tristețea pierderii unor prieteni irlandezi, în cel de al doilea, tăcerile personajului sînt încărcate de înțelepciunea parcurgerii unor probe inițiatice într-un spațiu oniric medieval și de melancolia întoarcerii în lumea reală.
Obiectul contemplației eroului poate varia de la un peisaj la un afiș și de la un clar de lună la o femeie atrăgătoare. În ultima situație, Corto își aprinde țigara fie înaintea unei despărțiri (scena finală cu Shanghai-Lil din Corto Maltese en Sibérie), fie în timpul unei întîlniri cu potențial amoros, fie atunci cînd se spun povești delicate. Este ceea ce se întîmplă în La Conga des bananes, în cîrciuma-bordel Rumbita din Insulele Virgine, în timp ce eroul conversează cu „micuța Esmeralda“, o prostituată pe care o cunoscuse în trecut, iar aceasta îi amintește: „Odată, cînd eram micuță, ți-am udat pantalonul.“ (Toujours un peu plus loin, 2011, p. 37)
La fel ca în cazul țigărilor „halucinatorii“, o parte a țigărilor „contemplative“ ale lui Corto îl transportă prin spațiu și timp. În La Maison dorée de Samarkand, eroul pare să treacă dintr-o poveste încheiată în Veneția în alta începută în Rhodos și din pragul unei uși secrete în vîrful unei moschei, pe cupola căreia descoperă un manuscris ascuns al lui ron. O situație asemănătoare se regăsește în albumul Corto Maltese en Sibérie, al cărui început, cu Corto moțăind cu Utopia lui Thomas Morus în brațe, pare a fi continuarea unui traseu deschis de aceeași ușă secretă din Fable de Venise. Iar în Les Helvétiques, o țigară simbolică, fumată pe un cîmp de floarea soarelui la capătul probelor cavalerești din vis, îl readuce pe Corto în dreptul unor picturi murale, apoi în paginile cărții Parsifal, de Wolfram von Eschenbach, apoi în camera sa din realitatea elvețiană a anului 1924.
Alte două țigări „contemplative“ pot fi considerate iconice pentru personajul lui Pratt. Prima ar fi țigara nocturnă din Fable de Venise, la capătul căreia Corto le deapănă pisicilor adunate într-o piațetă venețiană povești despre o Grădină a Raiului plină de ficăței de pasăre și boluri cu lapte. Cea de a doua, țigara din Tango, fumată la o petrecere dansantă, unde eroul apare într-o ipostază vestimentară rarisimă: în smoking, cu papion, fără caschetă, dar cu celebrul cercel rotund în urechea stîngă. Pentru a parafraza un binecunoscut proverb: vestimentația trece, țigara și cercelul rămîn.
Țigările „ironice“
Dacă țigările „contemplative“ ar putea fi socotite cele mai expresive grafic ale lui Corto Maltese, țigările „ironice“ sînt, cu siguranță, cele mai percutante narativ. Ele oferă cititorilor indicii despre o trăsătură emblematică a personalității marinarului: spiritul malițios, marcat de auto-ironii subtile și mușcătoare.
În La Ballade, țigara punctează un schimb tragi-comic de replici între Corto și Le Moine (Călugărul): „Călugărul moare, dar nu fuge!“ „De acord… Atunci, mori!“ „Călugărul fuge, dar nu moare!“ „Drace, ar exista o soluție… Mori pe jumătate și predă-te pe jumătate.“ (2012, pp. 130-31)
În Rendez-vous à Bahia, avocatul Milner, un individ periculos care încercase să-l elimine pe Tristan Bantam, îi ține lecții acestuia și se plînge că nu îl poate întîlni pe Corto Maltese (pentru a-l omorî, se subînțelege). Discursul arogant este întrerupt de apariția lui Corto de după un oblon al casei din Bahia, cu țigara în mînă: „Mulțumit, avocatule?“ (Sous le signe du Capricorne, p. 41) Aceeași țigară servește detensionării ironice a situației. Rolurile s-au inversat, acum avocatul Milner e amenințat. „Nu vreau să fiu un erou…“, îl anunță marinarul, cu un cuțit apărut din senin din buzunar. „Îmi ajunge să-ți iau gîtul.“ (p. 42)
În Songe d’un matin d’hiver, visul și feeria merg mînă în mînă cu ironia. Conversîndu-se cu un corb vorbitor, care pretinde a fi Puck, cunoscuta figură a mitologiei celtice, Corto își face autocritica: „Minunat… Nu sînt doar nebun… Ci și idiot… Dacă încep să vorbesc cu corbii, trebuie să încetez să beau și să merg să-mi caut un doctor bun.“ (Les Celtiques, 2011, p. 90)
În Corto Maltese en Sibérie, o veche prietenie este pusă în discuție: Raspoutine – Corto Maltese. După ce Shanghai-Lil îl trîntește la pămînt pe Raspoutine cu o priză de judo, iar acesta se scuză lamentabil: „M-a făcut să alunec! Am alunecat… Ai văzut, Corto?“, situația nu poate fi salvată decît de replica înțelegător-ironică a marinarului: „Bineînțeles! Toată lumea alunecă pe-aici!“ (2011, p. 86)
În fine, în La Maison dorée de Samarkand, deși rănit de un glonț tras de Venexiana Stevenson, excedată de sarcasmele marinarului, eroul mai găsește puterea să filosofeze ironic: „O femeie ca ea nu-și ratează niciodată ținta… E clar, a vrut doar să-mi dea o lecție… Trebuie să învăț să-mi țin gura.“ (2012, p. 56) În același album, Corto fuge cu o țigară în gură, cărîndu-l în spate pe Raspoutine rănit. O convenție grafică semi-ironică, în care plauzibilitatea este sacrificată de dragul expresivității.
Cît despre problemele existențiale grave, ele sînt trecute în derizoriu prin cinism, sarcasm, ironie și una sau mai multe țigări contemplative. În Concerto en O Mineur pour harpe et nytroglycérine, Corto își aprinde o țigară în dreptul unui grafitti al mișcării irlandeze de eliberare Sinn Fein, după un moment în care ar fi putut să fie împușcat de militarii englezi. Sau nu? „Imposibil…“, explică el, mai mult pentru cititor, decît pentru interlocutorii săi înarmați și amenințători, „Nu am decis încă data morții mele.“ (Les Celtiques, p. 53)
Cea mai valoroasă țigară a lui Corto Maltese…
…este, fără îndoială, cea din Fable de Venise fumată alături de amicul său, marinarul Böeke. Acesta îl grăbește pe erou să extragă dintr-un zid smaraldul fabulos descoperit de Corto la capătul unor aventuri simbolice, inițiatice și, desigur, extrem de primejdioase, pe care le-a încheiat cu succes. „O clipă…“, își temperează Corto prietenul, „Trebuie să știm să ne bucurăm de moment… Mai întîi, să fumăm o țigară.“ (2011, p. 53) Adevărata valoare nu este cea a dobîndirii pietrei prețioase, ci a savurării clipelor magice de dinaintea recuperării obiectului rîvnit. Amînarea unei acțiuni cu evidente note mercantile (posesia smaraldului) demonstrează că, pentru eroul lui Pratt, cîștigul simbolic este, uneori, mai important decît cel material.
Cîte țigări fumează Corto Maltese?
170 de țigări în 1195 de pagini. O țigară la 7 pagini sau 0,14 țigări pe pagină. Este mult? Este puțin? Întrebarea ar trebui pusă altor fumători celebri ai benzii desenate, de data aceasta semi-realiste: borfașului Libellule, convertit în ajutor de detectiv, și inspectorului Crouton (ai lui Tillieux), ce par născuți cu țigara în gură, misteriosului Monsieur Choc (al lui Rosy și Will), care fumează zi și noapte printr-o cască de armură, cu ajutorul unui imens port-țigaret și, mai ales, cow-boy -ului Lucky Luke (al lui Goscinny și Morris), „campionul“ absolut al portului de chiștoace în vîrful buzelor.