Comentarii critice

Doi poeți optzeciști

Poezia ca semnal de alarmă N-am mai scris de ceva timp despre poezia lui Adrian Alui Gheorghe și mă bucur să constat, în volumul Nu-i mai așteptăm pe barbari, că poetul – spre deosebire de alți confrați – n-a stat pe loc în anii din urmă. Există, desigur, câteva constante ale discursului său pe care …

Reluând tradiția

Nicolae Stoie: un tradiționalist „la zi“. Poezia naturii pe care ne-o oferă e supusă tratamentului modernist în diverse variante convergente, într-un ritm emoțional continuu în măsură a-i acorda o unitate convenabilă. Fără a ieși declarativ pe primul plan, „trăirea“ constituie factorul prim al unei structuri rurale care-și activează recepția printr-o stilistică dezinvoltă. Empatia cu sfera …

Apa mării, sîngele și mirul

Seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi, de la Editura Polirom, a devenit binecunoscută și a beneficiat din fericire de recunoașteri unanime și perfect meritate. Eruditul profesor din Cluj a ales un format care i-a asigurat succesul, oferind pieselor bardului interpretări interesante pentru un public larg și destul de succinte, intrînd mai rar în detalii care …

Mihai Zamfir reeditat

La aproape o jumătate de veac de la publicarea excelentului studiu Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976), Mihai Zamfir îl reeditează într-un masiv volum intitulat Studii literare. Literaturi străine, din sumarul căruia mai face parte și sinteza consacrată Formelor liricii portugheze (1985), ele reprezentând o demonstrație exemplară a actualității unor studii literare divergente …

Întregânduri

O mașină(rie) cu sentimente și, încă, romantică? Într-o carte cu un titlu (aproape) oximoronic, Androidul romantic, Silvan Th. Stâncel explorează ceea ce va fi fiind condiția umană astăzi, în expresia noilor generații, într-o succesiune de interogații active adresate sinelui și lumii: „cine să mai asculte cântecul? / cine să mai audă versul? / ce ochi …

Geografiile prozatorului

Alexandru Vlad (1950-2015) a fost una dintre figurile marcante ale generației 1980. Cu toate acestea, după dispariția scriitorului, opera sa a intrat într-un con de umbră. Imaginea reputatului prozator, traducător și eseist a fost readusă în actualitate prin recenta lucrare semnată de Andreea Pop, Geografiile lui Alexandru Vlad. Inițial teză de doctorat, studiul păstrează rigorile …

Lecturi contemplative

Avem puțini cronicari ai traducerilor. Deși vremurile provoacă o inflație de analiști ai literaturii mondiale. Profesionistele publicisticii de profil din revistele literare, Rodica Grigore, Grete Tartler și Mihaela Pascu-Oglindă n-au concurență reală. Câteodată, pe platformele online, se pot citi interpretări pertinente. Câteodată. Celor amintite li se adaugă Carmelia Leonte. Ieșeancă cu experiență de muzeograf, poetă …

Încă o carte cu și despre Noica

Mărturisesc că n-am anticipat, în urmă cu câțiva ani, resurecția interesului pentru gândirea și personalitatea lui Constantin Noica. Scepticismul meu, alimentat în mare măsură de apatia culturală care pare a defini, mai nou, lumea românească, s-a văzut fericit infirmat de apariția unor cărți și studii – acoperind un spectru larg, de la comentariul filosofic la …

Mircea Eliade și problemele spectacolului

Mircea Eliade a cunoscut încă din tinerețe fascinația teatrului, mirajul lui însoțindu-l toată viața. Nu întâmplător, istoricul religiilor era de părere că „spectacolul dramatic ar putea deveni, foarte curând, o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii“. Jurnalul reputatului om de cultură reflectă eforturile de a crea un teatru de factură experimentală. În …

Poemul ca fortăreață a alienării

Poezia lui Ioan F. Pop din Poemele de dincolo de poem fixează un peisaj de început de lume, al șoaptelor „înnegurărilor“ dintr-un (ne)timp de dincolo de istorie, reluând, într-un anume fel, ceea ce se spune în Cartea Facerii, când Duhul plutea pe deasupra întinderilor nesfârșite, întunecate, de ape („dincolo de poem răsare ultimul întuneric“, scrie …

Fără ieșire

Un este primul prilej de a constata că acolo unde istoricii români ezită să se avânte cu toată știința și onestitatea profesională, alții străini o fac. Golurile se umplu repede și chiar dacă efortul unui cercetător din altă țară este mai mare pentru a înțelege obiceiurile și năravurile locului, el își face cu profesionalism datoria, …