Geografiile prozatorului

Alexandru Vlad (1950-2015) a fost una dintre figurile marcante ale generației 1980. Cu toate acestea, după dispariția scriitorului, opera sa a intrat într-un con de umbră. Imaginea reputatului prozator, traducător și eseist a fost readusă în actualitate prin recenta lucrare semnată de Andreea Pop, Geografiile lui Alexandru Vlad. Inițial teză de doctorat, studiul păstrează rigorile specifice unei cercetări academice. Investigația conține cinci secțiuni ample purtând titluri semnificative: O psihologie a marginalității, Efectul de glonte, Un pariu câștigat, Între jurnalul reflexiv și reportajul social: publicistica și Câteva inedite. La acestea se adaugă Argumentul, Concluziile, Anexele ce conțin două interviuri interesante cu Virgil Stanciu și Marius Jucan și Bibliografia amplă, ce reunește numeroase lucrări de referință. Principalele idei care au stat la baza elaborării amplului studiu monografic au fost expuse în prefața lucrării. Andreea Pop remarcă postura paradoxală a lui Alexandru Vlad printre prozatorii generației sale. Deși opera sa a fost bine primită de exegeți, romancierul lasă impresia unui autor având „o poziție mai degrabă izolată în tabloul de ansamblu al istoriei noastre literare“. Aceasta spre deosebire de Mircea Nedelciu și de Gheorghe Crăciun, autori cu care i-a fost comparată opera și care s-au bucurat de o „poziție oficial consacrată“ deja pe parcursul deceniului al nouălea al veacului trecut. Lucrurile s-ar explica printr-un „complex al periferiei“ ce a marcat viața și opera lui Alexandru Vlad, din care acesta și-a clădit un fel de „blazon personal“. Drept consecință, recenta monografie reprezintă o tentativă de reașezare a valorilor în ceea ce privește „locul și rolul scriitorului“ în literatura română din ultima jumătate de veac. În viziunea exegetei, Alexandru Vlad reprezintă o întruchipare a Prozatorului, la fel cum Ion Mureșan, apreciatul coleg de generație, constituie o personificare a Poetului. Pe lângă comentariile ample și pertinente dedicate romanelor și prozelor scurte, Andreea Pop acordă o importanță deosebită activității de traducător pe care a desfășurat-o Alexandru Vlad. Tălmăcirea unor opere majore (în special din literaturile engleză și americană) și-au pus puternic amprenta asupra creației scriitorului, influențându-i opera. Joseph Conrad, W.H. Hudson, Henry Miller, Graham Greene, Dashiell Hammett, John Banville și Alberto Manguel se numără printre autorii traduși în limba română, unii cu mai multe titluri. Dar influențele nu se opresc aici. Nu e greu să identificăm în aceste modele livrești tentativa de sincronizare a romancierului cu ceea ce se întâmplă în marea literatură a lumii. Chiar dacă presupune o discutabilă „comoditate intelectuală“, studiul monografic i s-a părut autoarei modalitatea cea mai adecvată de a se apropia de „dosarul“ Alexandru Vlad, deoarece îi permitea să valorifice din plin bogatele informații acumulate despre scriitor. Pe lângă elementele livrești, au fost exploatate și „legendele“ urbane care circulau pe seama prozatorului. Studiind bibliografia problemei, exegeta constată faptul că, în ciuda numeroaselor articole existente în presa literară, opera lui Alexandru Vlad este încă insuficient cercetată. Dintre criticii literari care s-au ocupat mai amănunțit de opera scriitorului este menționat Virgil Podoabă, autorul „eseului monografic“ intitulat Anatomia frigului, din 2003. Situația este cu atât mai surprinzătoare cu cât postmodernismului românesc i-au fost dedicate numeroase studii de referință, unele dintre ele fiind semnate chiar de reprezentații generației 1980: Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter, Radu G. Țeposu, Gheorghe Crăciun și alții. Drept consecință, demersul realizat de exegetă își propune să reconstituie profilul spiritual complex al prozatorului, insistând pe aspectele mai puțin comentate ale operei și ținând cont de contextul social în care acesta și-a dus existența. În acest sens, autoarea s-a folosit de materialele existente în arhiva familiei, de interviurile acordate de scriitor, de confesiunile celor care l-au cunoscut și de numărul tematic publicat de revista „Vatra“ în 2015. Încercând să traseze „geografia ficțională“ a creației, Andreea Pop a ținut cont de sugestiile oferite de câțiva dintre principalii teoreticieni ai geocriticii. Este vorba, cu predilecție, de Bertrand Westphal, autorul cunoscutei lucrări La géocritique, și de Cornel Ungureanu, cel care a cartografiat în mod detaliat Geografia literară a României. Reținând legătura dintre biografie și operă, dar și „transferul de influență“ dintre diferitele sectoare ale creației, Andreea Pop a investigat în profunzime principalele forme literare în care și-a exersat talentul Alexandru Vlad: proză scurtă, roman, eseu și poezie. Deși este vorba despre o carte de debut, amplul studiu se impune drept o lucrare de referință în cercetarea operei autorului Frigului verii.