Comparatistă, specialistă în studii americane și profesoară la Universitatea de Vest din Timișoara, Cristina Chevereșan este unul dintre cei mai valoroși critici literari din generația de mijloc. A publicat mai multe volume de specialitate, unele dintre acestea – cum ar fi Apocalipse vesele și triste (2006) sau Povești regândite. De la carte la film (în …
Ilustrând posturile de poet, prozator, eseist, cronicar literar, Simona-Grazia Dima abordează producțiile domeniilor în cauză sub semnul unei condiții comune. Nu pregetă a acorda atenție unor cărți în care și-ar putea regăsi polivalența, selectând din multitudinea aparițiilor actuale „un număr mic de monade ale bucuriei estetice“. Ambițioasă, exigentă, laborioasă, se orientează personal printre ocaziile posibile …
Opera vastă și diversă a poetei Ioana Diaconescu o situează pe un loc înalt în piramida literaturii noastre contemporane. Ea a scris mai ales poezie, dar și literatură pentru copii, și nu s-a lăsat neispitită de dorința de a comenta cu generozitate scrierile unor confrați. S-a pogorît, de asemenea, în bolgiile cele mai adînci și …
Printre numeroasele studii publicate de-a lungul timpului de Irina Petraș se numără și o interesantă lucrare de teorie literară. Este vorba despre volumul intitulat Teoria literaturii. Dicționar-antologie. Publicată inițial în 1992, cartea a cunoscut mai multe ediții. Recenta versiune a apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca sub formă de eBook, fiind considerată o „ediție …
Urmare a acțiunii sale de-o ambivalență suverană, pe care o proiectează asupra omului de când e lumea lume, de apărător și, totodată, de dușman al său, timpul fascinează continuu, prin nebănuitele sale taine, oameni de știință, filosofi și scriitori, deopotrivă. Astfel, fluxul său neîntrerupt și ireversibil a fost pus sub lupa gândirii științifice și filosofice, …
Colecția de articole, notații, reflecții pe care ne-o prezintă Cristian Tudor Popescu în volumul Râsul dracului. Interceptări. Informații desecretizate. autodenunțuri (Polirom, Iași, 2024) nu ține doar de activitatea jurnalistică. Pe undeva avem și proză SF și cronică de film, uneori cronică de vizionare a unui film, cum este cazul cu filmul Barbie, menită să ofere …
Am remarcat mai demult, încă de la romanul Cimitirul eroilor (2017), predilecția lui Adrian Lesenciuc pentru romanul parabolic, pe care de altfel a și recunoscut-o el însuși. Argumentul său este că marile parabole literare (titlul pe care îl invocă fiind romanul din 1920 al lui Evgheni Zamiatin, Noi) conțin în filigran indicația unei căi de …
Nu știu dacă Ioan Radu Văcărescu, pe care regretatul Nicolae Manolescu îl alinta Ienăchiță, este cel mai frumos din orașul „acela“. Dar în mod sigur este unul dintre locuitorii cei mai îndrăgostiți de burgul său natal de pe Cibin. Și nu neapărat de ambianța lui vizibilă, de „grădină“, cu breasla horticultorilor înființată la 1773, ci …
Aparent contradictoriu este titlul volumului de memorialistică semnat de Nicolae Jinga, Cartea deșertului lăuntric. În accepția curentă, deșertul este un loc arid, lipsit de viață, pustiu, pe când sufletul este sediul plinătății ființei. Pentru autor, ca slujitor al bisericii, termenul are altă semnificație, de ascetism, de smerenie, de lepădare de sine, de ispășire. În acest …
Povestirile și schițele lui Cosmin Leucuța din volumul Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (Editura Humanitas, 2024, 164 pag.) sunt decupaje din realitate și din memorie, personajele sunt voci care interpretează partituri care se situează la confluența dintre ficțiunea speculativă și ficțiunea realistă (după Jean Burgos). Personajele comunică în limbaj minimalist, dialogurile sunt …
Într-o notă de pe coperta interioară a celei mai recente cărți de poezie, Blank, Carmen Secere ne avertizează că poemele sunt, în fond, o „poveste disimulată“, identificând realitatea prin ficțiune, iar Șerban Foarță, într-o inspirată prezentare, găsește în Blank un „nu prea lung roman autobiografic“. Carmen Secere scrie, asemeni poeților generației, despre sine; descoperă sursele …
Dacă volumul de pseudomemorii, Despărțirea de București, al lui Victor Ieronim Stoichiță intitulat o „poveste“, adică roman în toată regula jucat pe ambiguitatea între ficțiune și non-ficțiune oferea perspectiva unei familii cu alură aristocratică, fie ea și una intelectuală, cosmopolită, rafinată și înrădăcinată în bunul trai și bunul gust al vieții din l’ancien régime, volumul …