Printre numeroasele studii publicate de-a lungul timpului de Irina Petraș se numără și o interesantă lucrare de teorie literară. Este vorba despre volumul intitulat Teoria literaturii. Dicționar-antologie. Publicată inițial în 1992, cartea a cunoscut mai multe ediții. Recenta versiune a apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca sub formă de eBook, fiind considerată o „ediție definitivă“. Ea beneficiază și de o copertă inspirată, a cărei grafie se bazează pe un tablou semnat de Laura Poantă, fiica exegetei. Dicționarul este alcătuit din cinci secțiuni ample, ordonate după cum urmează: Curente literare, Figuri de stil, Genuri și specii literare, Metrică și prozodie, Structura operei literare. Scopul mărturisit al autoarei a fost acela să acopere majoritatea noțiunilor de teorie literară incluse în programa școlară. Tinzând către exhaustivitate, cartea este însă mult mai pretențioasă decât un instrument adresat elevilor. Ea poate fi consultată cu real folos de studenții filologi, dar și de profesorii de limba și literatura română.
Pe parcursul demersului întreprins, autoarea impune o riguroasă metodă de lucru, care este reluată în cazul fiecărui capitol. Cele cinci secțiuni se deschid cu jalonarea unor concise repere teoretice, prin care sunt definite câteva concepte de bază, totul prin trimiterea la niște lucrări fundamentale în domeniu. Rolul demersului teoretic este acela să pregătească mai buna înțelegere a termenilor inserați ulterior în ordine alfabetică. Aceștia din urmă alcătuiesc dicționarul propriu-zis. Pentru a reconstitui metoda de lucru a autoarei, e suficient să parcurgem secțiunea dedicată Curentelor literare. Capitolul se deschide cu minuțioasa definire a conceptului de curent literar. Exegeta atrage atenția asupra faptului că, în realitate, nu există un fenomen artistic „pur“ și că – după cum a relevat G. Călinescu – avem de-a face doar cu niște „tipuri ideale, inexistente practic în stare genuină, reperabile numai la analiza în retortă“. Curentul literar este greu de definit, deoarece el desemnează o realitate artistică de o uriașă complexitate, aflată în continuă prefacere. După ce menționează dificultățile legate de circumscrierea conceptului, Irina Petraș se oprește la definiția propusă în Dicționarul de termeni literari editat sub egida Academiei Române în 1976. Acest prim reper este urmat de o amplă serie de citate din lucrările de specialitate care au abordat problema curentelor literare. Extrem de meticuloasă, Irina Petraș citează dintr-o serie de autori precum: Viorel Alecu, Adrian Marino, H. Markiewicz, R. Wellek, A. Warren și Ion Bogdan Lefter. Definirea conceptului este urmată de trecerea în revistă a principalelor curente literare: abstracționism, academism, avangardă, baroc, canon, Cercul literar de la Sibiu, clasicism, concetism, constructivism, cubism, dadaism, decadentism, Echinox, ermetism, estetism, eufuism, existențialism, expresionism, futurism, generația Beat, generația pierdută, gândirism, gongorism, gotic, iluminism, imagism, impresionism, instrumentalism, junimism, letrism, manierism, marinism, modernism, naturalism, noul roman, onirism, orfism, parnasianism, pașoptism, Pleiada, pop art, poporanism, postmodernism, preromantism, realism, Renaștere, romantism, sămănătorism, simbolism, suprarealism, Școala de la Târgoviște, tinerii furioși, umanism, verism.
Bogăția și marea diversitate a articolelor demonstrează faptul că Irina Petraș depășește nivelul unui dicționar alcătuit pentru uzul elevilor. În mod firesc, articolele sunt inegale ca întindere, iar bibliografia amplă a cărții reflectă orizontul cultural larg al autoarei. În funcție de importanța lor, unele texte sunt mai ample și beneficiază de bogate referințe critice, în timp ce altele au un caracter rezumativ. De regulă, definirea conceptelor este urmată de o bogată selecție din lucrările teoretice de referință. În felul acesta, dicționarul se transformă într-un amplu breviar de teorie literară, oferind un instrument de lucru util celor interesați. Sub acest aspect, merită relevată bibliografia vastă care stă la baza cărții, o bibliografie ce tinde către exhaustivitate. În comparație cu edițiile anterioare, aceasta a fost îmbogățită, fiind adusă la zi. Prin intermediul articolelor pe care le propune, dicționarul-antologie de teorie literară realizat de Irina Petraș nu reprezintă doar un instrument de lucru util, ci și un interesant voiaj inițiatic prin cultură. Singurul regret al cititorului rămâne faptul că nu a apărut și o versiune pe hârtie a cărții, mult mai ușor de consultat.