Destinul dramatic al unui „hidalg al poeziei“

La Editura Muzeul Literaturii Române din București a apărut, în 2025, cea de a doua ediție, revăzută și adăugită, a studiului semnat de Ion Vartic Radu Stanca. Ars doloris. Profesorul clujean este un excelent cunoscător al fenomenului teatral și un mare admirator al trubadurului născut la Sebeș. Prima ediție a cărții a văzut lumina tiparului după o așteptare de câțiva ani, în 1978, în cunoscuta colecție „Contemporanul nostru“ a Editurii Albatros. Mult mai amplă, noua versiune conține două secțiuni distincte. Intitulată Ars doloris, prima parte reproduce cartea de debut a reputatului critic literar, așa cum arăta ea în formă necenzurată. Intitulată După o jumătate de veac, cea de a doua secțiune reunește o serie de studii despre Radu și Doti Stanca, precum și despre Cercul Literar de la Sibiu. Cum unele repetiții erau inevitabile având în vedere subiectele abordate, exegetul mărturisește că ele au fost gândite ca laitmotive. În Cuvântul–înainte, Ion Vartic rememorează istoria zbuciumată a tipăririi cărții, un traseu specific epocii totalitare. Exegetul mărturisește că studiul a fost finalizat deja în 1974, pe vremea când era lector la „Seminarul românesc“, ce funcționa pe lângă Departamentul de Romanistică al Universității din Leipzig. Manuscrisul a fost predat un an mai târziu la Editura Dacia, într-un moment comemorativ, când se împlineau cincizeci și cinci de ani de la nașterea scriitorului. Textul a ajuns apoi la Editura Albatros din București, unde a apărut abia în 1978. Radu Stanca s-a născut în data de 5 martie 1920, la Sebeș, și s-a stins din viață la 26 decembrie 1962, la Cluj. Drept urmare, el nu a avut răgazul necesar să își definitiveze opera. Existența scriitorului a fost puternic legată de orașul Sibiu, unde a activat ca regizor la teatrul din localitate. Perioada în care a creat a fost una dintre cele mai dure din istoria României, fiind ostilă operelor autentice. Un moment important din biografia lui Radu Stanca a fost întâlnirea cu actrița Dorina Ghibu, viitoarea lui soție. Aceasta a fost femeia inspiratoare a „trubadurului tragic“, muza ce a catalizat geneza operei. Derulată într-un context istoric zbuciumat, povestea de dragoste a celor doi a fost zugrăvită într-o altă carte îngrijită și prefațată de profesorul Ion Vartic, Scrisori către Doti, din 2016. Prima parte a studiului semnat de Ion Vartic conține următoarele capitole: Ars doloris, Trubadurul mincinos, Mască și coturn, Glose la „TEATRUL AȘTEPTAT“ și Sfârșit de spectacol. Fiecare dintre aceste capitole este însoțit de o antologie de texte reprezentative, în măsură să ilustreze ideile exprimate de către exeget. În fruntea lor se găsește câte un prolog, în măsură să îl introducă pe cititor în universul operei. Lucrarea se deschide cu un eseu în care Radu Stanca este prezentat drept un poet al cetății. Sibiul este definit drept o urbe barocă, o „cetate a umbrelor“, în care timpul este reversibil. Considerat o „minusculă Pragă“, burgul medieval se dovedește rezistent la orice schimbare, fiind prielnic fermentației artistice, îndeosebi formei poetice a baladei. Eseul care dă titlul cărții atrage atenția asupra destinului tragic al poetului, a cărui operă se naște din durere. Ars doloris – afirmă Ion Vartic – „e o artă patetică, reîntoarsă mereu la propriile rădăcini, renăscând din propria-i cenușă“. Dar creația reprezintă și o salvare pentru poetul care, confruntat cu mari probleme de sănătate, trăiește sub amenințarea stingerii apropiate. Capitolul intitulat Trubadurul mincinos constituie o ingenioasă introducere în lirica lui Radu Stanca. Ion Vartic îl încadrează pe poet în poezia unei generații (Ștefan Aug. Doinaș, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Ioanichie Olteanu), dar remarcă faptul că între acești scriitori existau diferențe vădite. Poeții Cercului Literar au încercat să înnoiască lirica românească a timpului prin reîntoarcerea la izvoare. De aici atenția acordată epicului, dramaticului și istoricului. În felul acesta se explică și resurecția baladei, starea baladescă constituindu-se „din infiltrarea epicului și mai ales a dramaticului în modalitatea esențial lirică“. Excursul teoretic este urmat de o subtilă analiză a operei acestui „hidalg al poeziei“. Mască și coturn și Glose la „TEATRUL AȘTEPTAT“ reprezintă niște remarcabile incursiuni în universul pieselor de teatru ale lui Radu Stanca. Eseurile se caracterizează prin bogăția și profunzimea ideilor exprimate, dar și prin conciziunea lor extremă. Pătrunzătoare se dovedesc și eseurile reunite sub titlul După o jumătate de veac, în măsură să ofere noi perspective asupra poetului și a Cercului Literar de la Sibiu. Foarte bine documentată, Radu Stanca. Ars doloris este o carte incitantă, care reușește să reconstituie profilul spiritual complex al unui trubadur modern, care a marcat evoluția poeziei și a dramaturgiei românești din secolul XX.