Comentarii critice

Portrete de familie cu amintiri

Elogiu alor mei, purtând semnătura lui Varujan Vosganian, este o carte care depășește relevanța unui volum de versuri: lirismul ei nu este atât unul al poeziei, cât al memoriei, efectul ei dramatic nu este atât unul al retoricii, în sensul înalt al termenului în acord cu rafinamentul și profunzimea unui ceremonial vechi, cât al istoriei, …

Persoana întâi singular

Recentul volum al Anei Blandiana, Se face liniște în mine, este prima culegere originală de după Variațiuni pe o temă dată (2020): un volum aparte, problematic, prin despărțirea – de regretatul Romulus Rusan și de un întreg versant din viața poetei – pe care o conține. Aduce, oare, noua culegere o întoarcere la universul creației …

Mamița, mam’mare și tanti

Hanna Bota este o prezență apreciabilă în lirica noastră contemporană (12 volume!), dar, în ultimii ani, a fost în atenția criticii prin două romane, gen care este dintotdeauna destinat unor categorii mai largi de cititori. Trei femei, cu mine, patru, un roman masiv, s-a bucurat, la apariția din 2023, la Cartea Românească, de frumoase aprecieri …

Romanul lui Cezar

După succesul repurtat cu Valentina, Angela Martin revine în actualitate cu un nou roman, intitulat Cartea lui Cezar. Narațiunea conține 33 de capitole, urmate de un epilog. Relatarea reia povestea unuia dintre protagoniștii romanului precedent, continuând astfel saga unei familii arădene. De data aceasta, întâmplările sunt prezentate din perspectiva lui Cezar Grozescu, student la medicină …

Contra otrăvii

În Antidot, Ioana Ieronim scrie o poezie sensibilă la registrul militant și la istoria trăită transfigurată de sensibilitatea ultragiată a eului liric. Lucrul acesta nu mai este atât de obișnuit, după ce optzecismul și-a făcut baia de ironie și sarcasm, iar ce a urmat după aceea a făcut multe și de toate, dar mai ales …

Cercetarea umanistă în România lui Gheorghiu-Dej

Noul volum al lui Cristian Vasile reprezintă o continuare firească a preocupărilor sale anterioare de cercetare în sfera culturii, ideologiei și propagandei din perioada regimului comunist, care s-au reflectat în publicarea a numeroase lucrări și studii, unele devenite, de altfel, de referință în domeniu. De această dată, demersul de cercetare vizează o dimensiune prea puțin …

Soarele negru al melancoliei

Poet, prozator, eseist și traducător, Bogdan Alexandru-Stănescu se află acum la al patrulea roman, după Copilăria lui Kaspar Hauser (2017), Caragiale. Scrisoarea pierdută (2021), Abraxas (2022), toate marcând literar devenirea unui prozator redutabil, capabil să schimbe registrele, reinventându-se și mai ales reușind să creeze un univers romanesc care-i poartă vizibil marca. Ca și Abraxas, Soarele …

Morbul lui Komlod

Eeste puțin nedreaptă lipsa de atenție critică în cazul lui Ovidiu Komlod. Nu vreau să plasez această omitere drept un major delict ori o iremediabilă leziune, ci doar să punctez faptul că poezia acestuia conține câteva repere care suscită interesul. Douăsprezece, cel mai recent volum sub semnătura lui Komlod, închide ceea ce se remarcă prin …

Exerciții de piedestalizare

Mmoralistul francez Jean de La Bruyère, în celebra sa lu crare Caracterele, aduna o galerie copioasă de lingușitori, parveniți sau impertinenți, spuma derizoriului societal de la acea vreme, plină de fardul sclipitor al ridicolului. Poetul, criticul si prozatorul brașovean Adrian Lesenciuc, în cartea sa de poeme george @ generația g, schimbă doar actorii și moravurile, …

Două surori

„Franța, sora noastră mai mare“: acest slogan dubios și ușor rizibil îl aud românii de vreo două secole, de când Franța a devenit pentru noi modelul absolut. Dacă însă cineva ar râde astăzi de o asemenea afirmație, nu ar avea dreptate: cel puțin în ultimele luni de zile sloganul s-a actualizat. Nu știu dacă noi …

Contradicția lui Noica

Remarcam, cu ceva timp în urmă, faptul că personalitatea lui Constantin Noica, departe de a se scufunda în magma istoriei filosofiei (și, eventual, a culturii) române, continuă să se afle în centrul atenției. Și nu atât ca urmare a „contestației“ stângiste, nici a vreunor „dezvăluiri“ cu privire la trecutul său, ci prin opera și prin …

Un avangardism mistic

Ceea ce numim în genere poezie religioasă e una care înveșmântă temele religiei în limbajul poetic. Punctul de plecare e reprezentat de cele dintâi. Dar avem de-a face uneori (v. Gabriel Marcel) și cu situația inversă în care suflul poeziei e cel care inspiră spațiul religiei, se absolutizează, se deifică în ilimitarea revărsărilor sale. Un …