Fericitele surprize din cartea lui Răzvan Voncu O istorie literară a vinului în România nu se rezumă la descoperirile din aria literaturii vechi. Odată cu Dimitrie Cantemir și Ioan Budai-Deleanu, vârfurile perioadei vechi, intrăm din nou într-o zonă prea puțin familiară. Cele mai frapante noutăți sunt aduse de scriitorii din secolul XX; prin intermediul vinului, portretele multor autori capătă adâncime.
E cazul lui Bacovia, poet și prozator, valorificat uneori superlativ, și mai ales al lui Sadoveanu: analiza atentă a informației istorice acumulate de prozator se transformă într-o analiză a modului în care istoria sadoveniană deviază în mit. Surprinderea acestui proces reprezintă substanța celor mai cunoscute romane istorice prezentate în carte.
Vor fi scoși la lumină și autori de al doilea sau al treilea raft, precum I.A.Bassarabescu, Ion Minulescu, Păstorel Teodoreanu și mulți alții; perspectiva oenologică dă un sens nou chiar unor opere cunoscute. Spectaculos mi se pare cazul nuvelei lui Gib Mihăescu La Grandiflora (1929): a trebuit să se scurgă aproape un secol de la apariția acestei mici capodopere pentru a se observa că dinamica internă a evoluției nuvelei, desfășurată pe parcursul unui an de zile, repetă dinamica producerii vinului, de la culesul strugurilor și până la maturizarea completă a licorii.
În fine, experiența de cronicar literar a autorului apare și ea valorificată în această sinteză. Răzvan Voncu nu se sfiește să stabilească propria sa scară de valori în ceea ce privește literatura contemporană, mai ales cea din perioada comunistă. Aici terenul este încă mișcător, iar relația cu vinul face opera unor scriitori contemporani mai ușor de apreciat din punct de vedere literar.
Vedem deci că istoria culturală a unei țări (a unei epoci, a unui curent literar) poate fi examinată în filigran: pornindu-se adică de la un element tematic, cum e cazul de față, și ajungându-se în situații fericite, chiar la corijarea canonului unanim acceptat.
Volumul de față ne arată cum ar trebui să se prezinte a doua ediție a unei cărți științifice realmente revăzută și adăugită. Și el ne mai arată un fapt pe care îl știm, dar pe care ar trebui să-l rememorăm mereu: valoarea unei istorii literare nu depinde atât de modelul teoretic adoptat de autor, cât de nivelul autorului însuși, de talentul și de cultura acestuia.
Și în domeniul istoriei literare valoarea conferită de istoric rămâne valoarea cea mai sigură.