Panteism
Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă,
Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul şi zborul lui înalt,
Uitatã plãsmuirea cu àripe de ceaţă!
Vom coborî spre calda, impudica Cybelă,
Pe care flori de fildeş ori umed
putregai
Îşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor
trai,
Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de
femelă.
Smulgându-ne din cercul puterilor latente,
Vieţii universale, adânci, ne vom reda;
Iar nervii noştri, hidră cu mii de guri, vor
bea
Interioara-i mare de flăcări violente.
Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinţi –
orgie
De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit,
Cutremurând vertebre de silex ori granit,
Va hohoti, imensa, Vitala Histerie.
(din volumul Joc secund, 1930)