Actualitatea

Mult Babitz, puțin Didion

Nu știam că o știu pe Eve Babitz. Abia după ce am parcurs câteva zeci de pagini din cartea lui Lili Anolik (Didion & Babitz, Atlantic Books, 2024), unde figurează drept co-eroină, am avut o mică revelație: Eve Babitz e tânăra care, în 1963, se fotografiase alături de Marcel Duchamp jucând șah. Până aici, nimic …

Micul popor de samariteni

Astăzi, în această lume agitată, unde marile națiuni se bat pentru putere și influență și amenințarea unui al treilea Război Mondial ni se flutură în față pe la toate televiziunile de știri și pe rețelele sociale, în acest context geopolitic complicat, există un colț de pământ unde un popor mic, foarte mic, își duce mai …

Om politic vs. om de afaceri

De prea mulți ani aud că în lume nu mai există mari oameni politici. Că, dacă au fost, aceștia sunt excepții, gen Reagan, Adenauer, de Gaulle, iar mai la sud, ca să zic așa, figuri precum Sadat și Mandela… Evident, să nu-l uităm pe Gorbaciov, dar ce mai încoace și-ncolo, omul politic adevărat, nu politicianul, …

Strategia în domeniul culturii e sublimă, dar….

Strategia sectorială în domeniul culturii pentru perioada 2025-2031 se află în dezbatere publică. Ea a fost redactată, sub egida Ministerului Culturii, de o Unitate de Management a Proiectului, în parteneriat cu Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală. De la bun început, trebuie să spunem că în România, timp de treizeci și cinci de ani, …

Terorismul intelectual (I)

În urmă cu 25 de ani, istoricul Jean Sévillia publica o carte ce a reprezentat un adevărat duș rece pentru intelighenția franceză și a fost, totodată, un mare succes de librărie. Cartea se intitula Terorismul intelectual (Perrin), a cunoscut mai multe reeditări, pentru ca acum să apară într-o versiune mult augmentată, sub titlul Hainele noi …

Apocalipsa parțială

Cântecul profetului (Editura Humanitas Fiction, 2025, traducere de Iulia Gorzo) e primul roman distopic-liric pe care l-am citit vreodată. Autorul lui e un autor irlandez, Paul Lynch, recompensat în 2023 pentru această carte cu prestigiosul Booker Prize. Am să încerc să explic afirmația liminară, dar înainte de asta mă voi referi la semnificația titlului. Pe …

Din nou despre cuvinte (continuare)

Vorbeam rândul trecut despre prudență și curaj, virtuți necesare în momentele grele, de exemplu în anii cincizeci, atunci când regimul la putere dicta toate detaliile vieții în comun, interzicând orice alternativă. Asta nu însemna că drumul obligatoriu care, așa cum ni se spunea, ar fi dus neapărat la fericirea întregii omeniri rămânea mereu același. La …

Dar poporul? Unde e?

Sâmbătă după masă am văzut – din păcate de departe – manifestația pașnică a celor care se opun încercărilor tot mai insistente ale Estului moscovit de a opri parcursul european al țării noastre. Diferența între acești oameni, între fețele și ochii lor, și cele ale fanaticilor lui Călin Georgescu este evidentă. Acolo unde argumentul rațional …

10 (zece): Nicolae Manolescu și proza politică din primii ani ai postcomunismului

Am regăsit, așa cum se întâmplă uneori, aproape din întâmplare una dintre cărțile lui Nicolae Manolescu apărute acum mai bine de 30 de ani. Căutam cu totul altceva, dar nu grăbit, când, deodată, mi-a atras atenția, ca și cum mi-ar fi făcut cu ochiul: Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea (Editura Litera, București, 1991). …

Constelația de cărți, constelația de magiștri

Pe masa mea de lucru se află două cărți, care prin dimensiunea lor nu încap în bibliotecă, iar prin conținut se cer mereu recitite, sau măcar consultate. Este vorba de Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu și, mai recentă, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, de …

Limba de acasă și limba literară

Despre copii s-a spus că învață limba maternă într-un mod creator, dezvoltând pe parcursul copilăriei mai multe „proiecte de limbă“, la care însă vor fi nevoiți să renunțe apoi parțial, pe măsură ce modul lor de a vorbi intră în conflict, pe alocuri, cu modul de a vorbi al adulților. Ceea ce (re)simte copilul este, …

Despre artele cuvântului. Romanul

Am vorbit rândul trecut, dintre artele cuvântului, despre poezie. Aș vrea acum să ne oprim cu gândul la arta pe care o socotesc complementară poeziei, proza, cu strictă referire la roman, specia privilegiată în cadrul genului epic. Dacă poezia e o artă a interiorității omului, reprezentată geometric prin planul vertical (subliniind adâncimea sondării lăuntrice și …