Defecte personale, defectele celorlalți

Se vorbește în spațiul public despre statul eșuat și despre direcția greșită în care ne îndreptăm. Și sunt voci dintre cele mai importante care fac astfel de afirmații. Dar, în fond, fiecare dintre noi constată cu propriii săi ochi că funcționarea societății românești actuale este deficitară în atâtea privințe. În fiecare zi avem parte de …



Ce-ar fi de schimbat?

M-am întrebat, nu o dată, ce ar fi de schimbat astfel încât viața literară, condiția scriitorului român și, în general, literatura română să arate mai bine. Și, oricât m-am străduit, n-am deslușit o soluție acceptabilă și aplicabilă. Teoretic, putem spune că asta și asta sunt de schimbat, dar, în fapt, nu cred că e cu …



Celălalt tărâm, paradisiac, există

Să încep așa cum se cade: fixând locul și timpul povestioarei de față, al cărei personaj este chiar autorul acestor rânduri. Așadar: m-am născut și am copilărit într-un orășel de la marginea de sud-vest a țării, pe vremea Războiului Rece. Dunărea forma acolo frontiera care ne despărțea de statul vecin, Bulgaria. În copilărie, urcam des …



Centralitatea pierdută a literaturii

Când mă gândesc la literatura română de astăzi, îmi vine în minte imaginea unei familii nobile din anii 1950 (vremuri noi, brutale), care locuiește într-un palat din centru până dau buzna peste ea niște inși oarecare; aceștia, treptat, o alungă din încăperile principale și o împing spre margine, astfel încât deținătoarea de drept a palatului …



Un anunț

Am luat o decizie pe care se cuvine s-o anunț public, întrucât aduce o schimbare privind activitatea mea instituțională. Am hotărât ca de la 1 ianuarie 2021 să fac un pas înapoi. Mă retrag atât din funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, cât și din cea de director executiv al revistei România literară. Ambele sunt …



Focus: „O viață”. O istorie a eului

O viață. Pagini dintr-o epopee efemeră – câteva precizări, probabil inutile, despre facerea cărții Am scris această carte stăpânit de un sentiment puternic și foarte clar conturat: era ca și cum, scriind, viața s-ar fi mutat din trup în textul ce tocmai se năștea. Trăiam scriind. Capacitatea de a rămâne viu, de a-mi păstra o …



Poeme de Gabriel Chifu

Trăiesc indescriptibilul. O viziune Drumurile se șterg sub pașii mei, cerul devine casant, se sparge în câteva locuri. Prin deschizăturile absurd ivite se revarsă valuri de tăcere grea. E o tăcere care spune ceva pe un ton poruncitor, dar nu înțeleg ce spune. Tot prin spărturile acelea izbucnește un vânt versatil: lingușitor la început și …