Actualitatea

Între focuri

Nu cred că America poate fi redusă la Trump, J.D. Vance, Musk și Thiel. Aceștia sunt, oarecum previzibil, doar numele ieșite din pălărie după deceniile în care corectitudinea politică (PC) a sufocat societatea americană urmând un model bine cunoscut din istorie, cel sovietic. Efectul paradoxal e că Trump, cel care a ajuns la putere pe …

Jack Lang și măgarul Papei

„Il est comme la mule du Pape, qui garde sept ans son coup de pied“ (Alphonse Daudet). „Este ca măgarul papei care ține minte șapte ani și te lovește cu copita“ (traducere & adaptare). În 23 octombrie 2023, Parchetul din Paris a deschis un al doilea dosar în ceea ce-l privește pe scriitorul Gabriel Matzneff, …

Groapa lui Georgescu

Groapa este un roman binecunoscut al lui Eugen Barbu, scriitor valoros, dar care a fost repudiat de breasla confraților din cauza lipsei de caracter și a faptului că în revista de tristă amintire „Săptămâna“ i-a bălăcărit pe toți autorii importanți, mai ales pe cei din foarte tânăra pe atunci generație. „Săptămâna“, după cum se știe, …

Despre artele cuvântului. Poezia

Poezia și proza. Ce le apropie, ce le desparte? Ambele sunt arte ale cuvântului, diferite însă. Și, în opinia mea, complementare, căci laolaltă dau o imagine a ceea ce înseamnă făptura umană în integralitatea sa. Așa cum le închipui eu, poezia este o artă a interiorității omului, iar proza, o artă a omului în lume. …

Etosul grosolăniei

În imensa lui capacitate de a crea confuzie, Donald Trump a mai diabolizat un termen: cel de eurocrat. L-a folosit în contextul luptei cu birocrații din propria țară. Din felul agresiv în care a fost întrebuințat, se înțelege că eurocrații ar fi niște insecte dăunătoare care au născocit Uniunea Europeană cu unicul scop de a …

Din nou despre cuvinte

Mă gândeam acum câtva timp la cuvintele care încearcă să prindă noțiuni generale: libertatea, de pildă, și dădeam ca exemplu Essai sur les libertés, o carte publicată de Raymond Aron acum șaizeci de ani. Titlul ei evită singularul abstract și deci ambiția de a defini libertatea ca o însușire sau o stare de lucruri mereu …

Un trecut care nu se mai termină/televiziunea mută

În primele zile ale lui 1990, era prin ianuarie, ne întrebam ce s-a terminat: 25 sau 45? Adică: regimul Ceaușescu sau comunismul? Întrebarea era scrisă și pe pereții Intercontinentalului: „Jos Ceaușescu sau jos comunismul!?“. Eram siguri că trecutul comunist, cu toată trena lui de nenorociri, se terminase. „Doamne, ce bine e să ai certitudini!“, știam …

Un cronicar postmodern al destinelor sașilor

Asta am aflat de la oameni. Cronică romanescă a destinelor transilvane se intitulează recent apărutul volum al lui Joachim Wittstock (n. 1939), unul dintre cei mai importanți prozatori sași, care continuă să locuiască în Ardeal. Interesul autorului pentru istoria germanilor din România s-a îndreptat în deceniile din urmă spre povestea propriei familii, atât în studii …

Vorbim corect

Perioadele efervescente din societate se reflectă în planul limbii. Factorii care au acționat decisiv pentru limba română, în ultimele două decenii, au fost influența puternică a limbii engleze și dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Este necesar ca limba să fie dirijată prin comentarea unor exprimări „nocive“ cu tendință de generalizare. Unele exemple sunt datorate unor împrumuturi …

Vox clamantis in deserto

Istoria actuală a învățământului românesc din postcomunism ne arată că toți președinții României au fost fascinați de domeniul învățământului sau al educației, așa cum impropriu se spune de ceva vreme. Ce i-a atras într-atât încât fiecare să-și dorească să modifice învățământul românesc, nu aș putea spune cu precizie. Sigur este însă că fiecare dintre ei …

Literatura română, literatura străină

Dacă punem față în față literatura română de astăzi cu literatura străină a momentului, cu traducerile adică, în ce relație s-ar cădea să le așezăm? Ar fi potrivit să le apropiem prin conjuncția și? Să le despărțim prin conjuncția care exclude sau? În fine, să le comparăm, să le confruntăm prin prepoziția versus/ contra, care …

Adela

Adela, unicul roman al lui Garabet Ibrăileanu, e una din acele lecturi la sfârșitul căreia îți vine să pui mâna pe condei și să scrii o continuare. „Nu se poate ca totul să se încheie atât de abrupt, de indecis, de amăgitor și, finalmente, de crud“, îți spui și mintea începe să caute febril o …