În timpul comunismului, relația de prietenie dintre Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare a constituit prilejul unei deșănțate propagande, prin care se slăvea trăinicia prieteniei de veacuri existente între cele două popoare vecine. Indiscutabil că intrarea rușilor în Moldova fusese întâmpinată cu sinceră bucurie de băștinași, care vedeau izbăvirea de sub robia turcească, dar se …

Nu prea bine crescut, se pare, în cadrul unei familii care l-a privat nu numai de mijloacele materiale, ci și de așteptata afecțiune părintească, Eugen Barbu nu a auzit niciodată vreun cuvânt duios de la tatăl său. Nu știu dacă în prima tinerețe el avusese conștiința faptului că datele paternității îi erau puse la îndoială …

Marea dorință nutrită de Gherasim Luca, ce își spunea „Etranjuif“, a fost aceea de a fi un apatrid: de a nu rămâne român, dar nici de a deveni francez. Apărut de nicăieri și de peste tot, el a rezistat cât a putut, timp de 50 de ani, până în ultima perioadă a vieții, necesității administrative …

În anul intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, francofilul și antijunimistul E. Lovinescu ajungea la concluzia că filogermanismul politicienilor junimiști din anii neutralității noastre în Primul Război Mondial se explica atât prin acțiunea lui Maiorescu (unul dintre artizanii înțelegerii din 1883 cu Austria și al tratatului ținut secret până la izbucnirea primei conflagrații …

Predilecția dintotdeauna a lui Constantin Țoiu a fost pentru modalitatea de scriere în specia romanului-eseu structurat pe raportul dintre timpul istoric și cel interior, subiectiv. Marele proiect creator nu a constat în conceperea neapărată de romane istorice, ci în expunerea unei ample reflecții asupra istoriei prin intermediul povestirii, luată drept metodă de construcție romanescă. Prin …

După ce a împărțit cu Dinu Pillat responsabilitatea șefiei de lot atunci când a fost judecat și condamnat, Constantin Noica a fost trimis la închisoare și s-a nimerit să aibă, pentru câtva timp, un tânăr coleg de celulă numit Alec. Revenit a-bătut în „odaie“ (filosoful limbajului semnifica astfel celula) de la o anchetă, Noica a …

Una dintre personalitățile cele mai contradictorii ale istoriei și criticii noastre literare este Șerban Cioculescu. După ce își exprima nedumerirea că acesta avea în spate o activitate critică de un deceniu și nu găsise încă de cuviință să selecteze nimic în vederea publicării unei culegeri, Pompiliu Constantinescu formula concluzia că „D. Cioculescu are o certă …

Barocul nu trebuie considerat în primul rând ca fiind un curent artistic sau de idei, ci drept un fenomen ce ține de permanența spiritului uman, de viața creatoare în sine. Edgar Papu vedea în baroc un tip de existență, o parte integrantă a structurii omenești, indiferent de perioadă, această componentă trădându-se mai mult sau mai …

Chiar dacă în 1937 Tudor Arghezi își făcuse deja apariția pe scena literaturii noastre de „scandal“, Geo Bogza, Mircea Eliade și H. Bonciu erau deferiți justiției pentru culpa de a fi atentat la bunele moravuri. Acești „negustori de pornografie“ încălcau legile țării, comițând delictele de trafic cu „publicațiuni obscene“ și de „vițierea moravurilor prin literatură“. …

Spre sfârșitul bogatei sale cariere, atunci când își îngăduia să vorbească cu detașare despre școli literare și magiștri, deoarece se putea considera, pe bună dreptate, că nu era un simplu imitator, Ion Agârbiceanu făcea o „declarație de independență“, într-un interviu acordat cu prilejul împlinirii vârstei de șaizeci de ani: „[…] nu cred în directive literare, …

Călătoriile Renașterii și noi structuri literare, Evoluția și formele genului liric, Poezia lui Eminescu, Barocul ca tip de existență, Existența romantică și Apolo sau ontologia clasicismului sunt tot atâtea cărți de referință scrise de eruditul comparatist Edgar Papu. Și totuși, când este vorba despre opera sa, revine pe tapet discuția din jurul culegerii de eseuri …