Capul tuturor ielelor. Camil Petrescu (1894-1957)

Reconfortanta afirmație potrivit căreia un scriitor trăiește în și prin personajele sale capătă la Camil Petrescu o semnificație mult mai profundă, ce ține de ipostazele emblematice ale chipurilor sale migratoare de la o operă la alta. Înzestrat cu instinct teatral sigur, marele scriitor modernist a știut să intre în pielea și pe sub pielea personajelor, …

Paradoxul mincinosului. Petru Dumitriu (1924-2002)

Este foarte greu să-l descoperim pe omul autentic Petru Dumitriu ce se disimula histrionic în spatele scriitorului sau al personajelor sale (Bonifaciu Cozianu, Șerban Romanò sau Pius Dabija) şi se poate ca el însuși să fi avut dificultăți în a-și înțelege până la capăt tranzitivitatea cu denivelările spectaculoase între viaţă şi operă. O monografă îi …

Daruri compensatoare. Magda Isanos (1916-1944)

Atunci când poezia noastră feminină interbelică, așa firavă cum era, deborda de sentimentalism și de dulcegării neoromantice, Magda Isanos își punea cartea debutului, Poezii (1943), sub semnul unei arderi lăuntrice autentice și scotea discursul liric de sub influența poeziei denumite de Ion Vinea, în Manifest activist către tinerime, „teascul de stors glanda lacrimală a fetelor …

Rinocerită alergică. Eugène Ionesco (1909-1994)

În timpul mișcărilor studențești pariziene din luna mai a anului 1968, ziariștii i-au pus lui Eugène Ionesco o întrebare legată de „revoluția“ ce se desfășura atunci. Desigur că opinia exprimată ar fi trebuit să corespundă orizontului ideologic de așteptare al revoltaților acelei luni fierbinți, numai că răspunsul nonconformistului dramaturg a fost și mai incendiar: revoluția …

Naționalistul cosmopolit. Alexandru Macedonski (1854-1920)

Pe când activase în Rusia, Alexandru Macedonski-tatăl își inventase apartenența la o familie princiară care ar fi domnit cândva în Lituania, în scopul de a avea mai multă prestanță în ochii colegilor de viță nobilă. Este mai greu de înțeles de ce generalul, purtând totuși numele întreg al poate singurului militar genial al Antichității, și-a …

Moreacul. Traian T. Coșovei

În 1959, reporterul de pe meleagurile patriei Traian Coșovei-tatăl publica o carte atipică pentru scrisul său ideologizat, intitulată Cântec să crească băiatul. Desigur că, înainte de a ști despre ce este vorba, ne-am aștepta ca, în acea perioadă sinistră pentru țara noastră, să fie glorificate sentimentele paternității împlinite și să fie ilustrată lozinca la modă …

Fiordul nordic

Ideea de a scrie rândurile de față mi-a venit amintindu-mi de o reacție tipică pe care a avut-o cândva Nicolae Breban, în timpul unei discuții purtate la Iași, în urmă cu vreo 15 ani. De fapt, nu era o discuție, ci o prelegere despre brebanizarea lui Dostoievski, Thomas Mann și Nietzsche, precum și despre dostoievskianizarea …

Cathacreze. Ionel Teodoreanu (1897-1954)

G Ibrăileanu spunea despre Ionel Teodoreanu că reprezenta „literatura imberbă“ în redacția revistei „Viața românească“, după cum Mihail Ralea înfățișa critica imberbă. Referindu-se, la rândul lui, la o adevărată „efebocrație“ din Franța literară de atunci (după spusa lui A. Thibaudet), autorului romanului La Medeleni nu-i era pe plac denumirea „poetul adolescenței“, care i se aplicase. …

Cartea negăsită. Florin Mugur (1934-1991)

Însușindu-și, în cadrul generației sale literare, un discurs poetic marcat de tentația demitizării și a interpretării personale a câtorva mari mituri ale umanității, Florin Mugur a adoptat postura de „amant al cărților, acoperit de praf“, dar și de „amant al cenușilor“. Sursele livrești la care a apelat poetul au fost îndatorate miturilor Antichității, unor personaje …