Fiind o componentă inițială statornică a formării spirituale dobândite de Elena Văcărescu, cultura de tip clasic explică nu numai atracția urmașei Văcăreștilor către poezia evocatoare de antichități a neoclasicilor parnasieni, ci și rezolvarea dramei personale avute după idila cu principele moștenitor al Regatului României. În urma scandalului provocat, domnișoara de onoare a lui Carmen Sylva …

Raportându-ne le înțelesul cuvintelor potrivite, epigramele lui Al. O. Teodoreanu au fost mai curând scrise ca să-mbie decât să-njure, chiar dacă uneori autorul lor nu era deloc bonom, ci făcea tranșante puneri la punct ale aspectelor pe care le avea în vedere. Al. O. Teodoreanu nu suferea de „epigramită“ și exprima o adevărată profesiune de …

Biografia creatoare a lui Zaharia Stancu rămâne sigilată de jurământul de fidelitate și mai puțin de castitate față de poezie, deoarece, după propria mărturisire, proza i-a fost marcată de pregnanța lirismului: „Niciodată nu m-am despărțit de poezie. […] Că n-am mai publicat mai bine de douăzeci de ani volume de versuri, aceasta este altă poveste“ …

La citirea eseurilor filosofice adunate în 1936 sub titlul La Conscience malheureuse, ne dăm seama cu ușurință de felul în care Benjamin Fondane a resimțit pericolul serioaselor amenințări venite din partea climatului de ostilitate existent pe continentul nostru în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Totodată, observăm cum sunt marcate efectele îngrijorătoare ale prostiei …

Atât timp cât a trăit în țară, dar și după alegerea căii exilului, Lucian Raicu nu a renegat mistica fidelității și iubirii față de literatură. Discursul literar a reprezentat pentru el nu doar un mediu propice de ființare, în care viața i s-a esențializat, ci și un fel de pivniță textuală în care a avut …

Încă din anii tinereții, Mihai Ralea avea, ca și E. Lovinescu, conștiința unei certe vocații de critic și nu-i era deloc străină ideea de a-și croi drumul existențial în funcție de obiectivele imediate și pe termen lung ale activității critice. Pentru aceasta, el era înzestrat cu intuiție, imaginație, ideatică, gust estetic, sentiment al valorilor, bună …

Ceea ce a urmat, în vara anului 1964, morții lui Ion Vinea și apariției volumului antum/postum Ora fântânilor a fost pus sub delicatul semn al preceptului creștin că despre morți trebuie vorbit și scris numai de bine. Cronicile de întâmpinare au fost afectate de această stare de spirit nu tocmai propice emiterii actului critic. Iar …

Portretul schițat de G. Călinescu lui Alexandru I. Odobescu nu iese din cadrele stilului cu care ne-a obișnuit marele istoric literar: „Copilul n-avea nimic din grandoarea militară a tatălui: om de lume înnăscut, boier în faza timidității și a superiorității interioare, contemplativ, indolent, dedat studiilor cu pasiunea unui lord colecționar, estet subțire, iubitor de lux …

Cu biografia sa dramatic-exemplară transfigurată în operă, dar și desfigurată în dosarele de la Securitate, Ion D. Sîrbu reprezintă o situație insolită în literatura română. „Am lăsat pe alții să facă ei carieră cu biografia mea“ – declara undeva scriitorul, cu demnitate și plin de sarcasm. Pentru a contura un cât mai fidel profil, voi …

Dobândind o impresionantă experienţă de viaţă, Panait Istrati şi-a propus cu ardoare să scrie nu neapărat literatură („literaturăraie“ – după o vorbă a sa), ci să se exprime pe el însuși pe cale ficțională. Acest „sentimental haoti“ (cum s-a prezentat el însuși) a lăsat pentru posteritate o operă ce se constituie într-o continuă invitație pentru …

Prin teroarea exercitată în stare brută sau difuză, dictatura comunistă a încercat să inducă tuturor cobailor istoriei o psihologie de ostatici. Matei Călinescu a ales calea exilului tocmai în faza în care surmontase dificultățile legate de originea sa socială „nesănătoasă“ și de contextul cultural poststalinist în care se formase. Aflat în plină maturitate creatoare și …

E Lovinescu a pus în circulație opinia potrivit căreia Tudor Vianu ar fi renunțat la critica literară pe care o practica mentorul „Sburătorului” pentru a-și pregăti mai lesnicios drumul spre cariera universitară. Ceea ce nu neglija autorul Pașilor pe nisip (ținut toată viața pe nedrept departe de viața universitară) era starea de fapt că, în …