Încă din anii tinereții, Mihai Ralea avea, ca și E. Lovinescu, conștiința unei certe vocații de critic și nu-i era deloc străină ideea de a-și croi drumul existențial în funcție de obiectivele imediate și pe termen lung ale activității critice. Pentru aceasta, el era înzestrat cu intuiție, imaginație, ideatică, gust estetic, sentiment al valorilor, bună …

Ceea ce a urmat, în vara anului 1964, morții lui Ion Vinea și apariției volumului antum/postum Ora fântânilor a fost pus sub delicatul semn al preceptului creștin că despre morți trebuie vorbit și scris numai de bine. Cronicile de întâmpinare au fost afectate de această stare de spirit nu tocmai propice emiterii actului critic. Iar …

Portretul schițat de G. Călinescu lui Alexandru I. Odobescu nu iese din cadrele stilului cu care ne-a obișnuit marele istoric literar: „Copilul n-avea nimic din grandoarea militară a tatălui: om de lume înnăscut, boier în faza timidității și a superiorității interioare, contemplativ, indolent, dedat studiilor cu pasiunea unui lord colecționar, estet subțire, iubitor de lux …

Cu biografia sa dramatic-exemplară transfigurată în operă, dar și desfigurată în dosarele de la Securitate, Ion D. Sîrbu reprezintă o situație insolită în literatura română. „Am lăsat pe alții să facă ei carieră cu biografia mea“ – declara undeva scriitorul, cu demnitate și plin de sarcasm. Pentru a contura un cât mai fidel profil, voi …

Dobândind o impresionantă experienţă de viaţă, Panait Istrati şi-a propus cu ardoare să scrie nu neapărat literatură („literaturăraie“ – după o vorbă a sa), ci să se exprime pe el însuși pe cale ficțională. Acest „sentimental haoti“ (cum s-a prezentat el însuși) a lăsat pentru posteritate o operă ce se constituie într-o continuă invitație pentru …

Prin teroarea exercitată în stare brută sau difuză, dictatura comunistă a încercat să inducă tuturor cobailor istoriei o psihologie de ostatici. Matei Călinescu a ales calea exilului tocmai în faza în care surmontase dificultățile legate de originea sa socială „nesănătoasă“ și de contextul cultural poststalinist în care se formase. Aflat în plină maturitate creatoare și …

E Lovinescu a pus în circulație opinia potrivit căreia Tudor Vianu ar fi renunțat la critica literară pe care o practica mentorul „Sburătorului” pentru a-și pregăti mai lesnicios drumul spre cariera universitară. Ceea ce nu neglija autorul Pașilor pe nisip (ținut toată viața pe nedrept departe de viața universitară) era starea de fapt că, în …

Încă de la începutul discuțiilor purtate în jurul „postmodernismului românesc“, care aveau loc la jumătatea deceniului al nouălea din secolul trecut, Alexandru Mușina nu a recunoscut existenţa unei asemenea paradigme în literatura noastră, deși a fost considerat în mod constant ca fiindu-i unul dintre teoreticieni. Pentru poetul brașovean, lucrurile erau clare: nu toți optzeciștii au …

Dintr-o reticență funciară față de stilul fabricat impus de educația literară, specialistul în studii clasiciste Paul Zarifopol a devenit un dușman ireductibil al curentului prin excelență raționalist care a fost clasicismul. Este plauzibil ca înăbușirea inhibitorie a emoției și eliminarea spontaneității de sub crusta lucie a erudiției – așa cum trebuie să se întâmple în …

Din punctul de vedere al interferenței datelor vieții cu acelea ale ficțiunii, ceea ce i se întâmplă lui Gib I. Mihăescu în ultimul an al vieții pare a fi parodia tragică a deznodămintelor din romanele Rusoaica și Donna Alba. Tânăra institutoare Suzana Dovalova, originară din România și stabilită la Praga (mama îi era româncă, iar …

Unii tineri de astăzi plecați la studii mai mult sau mai puțin aprofundate în străinătate se întorc acasă și încep să vorbească un fel de „creolă“ la meridian românesc. Acest fenomen, căruia Caragiale i-ar fi spus „moft“, i-a cuprins și pe sedentarii care vor să lase impresia că știu să vorbească foarte bine limbile străine, …