Suflul elocinței. Antim Ivireanul (1660-1716)

Formele literar-artistice au fost supuse unor inevitabile servituți atâta vreme cât s-au aflat și sub înaltul patronaj religios, ce îngăduia cu mari reticențe inovațiile expresive. Ținând seama de nivelul genologic, atât cât era, al literaturii române de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, lui Antim Ivireanul i se poate atribui calitatea …

Canonizat și canonit. Mihai Eminescu (1850-1889)

Mitul comunitar reprezentat de Mihai Eminescu a ordonat, a structurat și a conferit legitimitate unei serii întregi de reflexe/reflecții consemnate decenii după decenii. Chipul poetului a devenit în secolul trecut, pe rând, „icoană și simbol“ (după propria expresie) pentru toate curentele de idei de sorginte romantic-agrariană (sămănătorismul, gândirismul, legionarismul), care l-au revendicat drept mit fondator …

Schimbarea ecartamentului. Grigore Vieru (1935-2009)

Într-o vreme a stahanovismului de paradă și a elogiului zborurilor mosconautice, când visul sovieticilor era să cucerească, înaintea americanilor, spațiul – aerian, nu doar terestru –, Grigore Vieru a nutrit lacrimale reverii neptunice, visând întreaga viață să treacă Prutul. Crescut și educat în mijlocul unei etnii înstrăinate de izvoarele românismului, când limba română a subzistat …

Atlas de sunete. Sorin Titel (1935-1985)

Titlul unui volum literar poate reprezenta o bună cheie pentru înțelegerea textului aflat în cuprinderea lui sau pentru aflarea unei expresii concentrate a vectorului semantic prezent în acel text. Procedând într-o asemenea manieră reducționistă, putem defini particularitatea unei opere printr-un singur cuvânt, presupus a o caracteriza pe deplin. Sigur că un atare procedeu limitativ ignoră …

Marin Sorescu, singur printre poeți – 60

Înzestrat cu o acută conștiință asupra convențiilor literaturii, Marin Sorescu a întreprins, în vederea apariției volumului de debut, Singur printre poeți, o „maioresciană” cercetare critică asupra poeziei române de la 1964. Impactul acestei cărți asupra lumii scriitoricești a fost mult mai puternic decât s-ar putea crede astăzi. Titlul ales este o parafrază după acela al …

Un om al sfârşiturilor. Anton Pann (1796-1854)

Veritabil personaj al pestriței noastre lumii balcanice, Anton Pann a dus o viață plină de pitoresc, luându-și libertăți amoroase tipic romantice, deși nu a fost practic prin nimic romantic în ceea ce a publicat. Tradiționalist în substanță și popular în expresia operei, ultimul reprezentant al epocii vechi cu valențe orientale nu a fost un romantic, …

Cei trei pași. Paul Cornea (1923-2018)

Până ce nu a audiat cursurile atipice ale lui G. Călinescu, studentul Paul Cornea avea îndreptate preferințele profesionale înspre istorie (prima sa pasiune științifică) și sociologie. Apoi, tânărul comunist și-a schimbat treptat ordinea priorităților în direcția criticii și istoriei literare, după cum de altfel și mărturisește în decursul unor convorbiri extinse la dimensiunile unei cărți: …

Radiografii neclare. M. Blecher (1909-1938)

Prezența elementelor „pactului autobiografic“ (referințele cu privire la locurile reale, asumarea identității naratorului cu aceea a autorului, identitatea dintre grava boală a personajului-narator și aceea a autorului) a determinat o parte a criticii să considere romanul postum Vizuina luminată drept o mărturie integrală a suferințelor lui M. Blecher însuși. Aceeași situație s-a petrecut atât în …

Un cavaler nerătăcitor. Ștefan Petică (1877-1904)

Contemporanii i-au spus Don Quijote lui Ștefan Petică, iar cel ce trăda deja o înclinație spre mistificație și mitomanie nu s-a supărat auzind că numele îi este asociat cu al unuia dintre cele mai celebre personaje din literatura universală. Într-o astfel de asumare ficțională a ego-ului, în care este greu de negociat raporturile real-ireal și …