Dacă Grigore Alexandrescu a fost un scriitor romantic sau clasic este o dilemă deja devenită clasică. Aceasta i se pare lui Nicolae Manolescu falsă cu desăvârșire, din moment ce nu a existat în Țările Române clasicism și romantism în stare integrală (ce să mai spunem despre baroc?), încât să se permită operarea de disocieri palpabile. …

În ultima perioadă a vieții, Nicolae Manolescu a fost tot mai convins că o anumită înclinație, nu lipsită de ritmicitate, a scriitorilor noștri spre „cultura minoră“ – în sensul pe care i l-a conferit Lucian Blaga: acela de a poseda o specificitate rurală, anistorică, închisă, cu un caracter conservator – nu are vreo explicație de …

S-au emis din partea istoricilor noștri literari diverse ipoteze și presupuneri în jurul soartei ingrate ce i-a fost hărăzită manuscrisului romanului nepublicat și, după toate aparențele, nici terminat, Străina. Se pare că fatalitatea, care urmărește toate personajele bengesciene (inclusiv pe „buna“ Elena Drăgănescu, la sfârșitul ciclului romanesc), ajunge din urmă, cu consecințe nefaste asemănătoare, și …

Deși raționalistul Solomon Marcus nu aduce vorba aproape deloc despre psihanaliză în destăinuirile sale, am putea trece prin grila unei astfel de paradigme trauma pe care a suferit-o el în copilărie, în anul în care a rămas repetent la mult îndrăgita disciplină Limba și literatura română: „Când am văzut afișat cuvântul «repetent», timp de o …

Sunt ființe care prin câte ceva, uneori fără a ști ce anume, deșteaptă în noi o vie curiozitate, ațâțându-ne închipuirea să făurească asupra-le mici texte evocatoare. Una dintre ele este Mateiu I. Caragiale și, ca în puterea unei vrăji, cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii, călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez, …

Formele literar-artistice au fost supuse unor inevitabile servituți atâta vreme cât s-au aflat și sub înaltul patronaj religios, ce îngăduia cu mari reticențe inovațiile expresive. Ținând seama de nivelul genologic, atât cât era, al literaturii române de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, lui Antim Ivireanul i se poate atribui calitatea …

Reproșându-i cândva de câteva ori că este leneș asemenea lui Antipa, George Bălăiță m-a asigurat că are nepublicate, în sertare, mii de pagini (!) și nu prea i-am dat crezare, gândindu-mă la felul de a fi al protagonistului său. În viitor se va lămuri sau nu dacă scrisul lui George Bălăiță, ivit dintr-o necesitate ontică, …

Viața lui Ioan Budai-Deleanu s-a scurs între reperele geografice majore formate de localitățile Cigmău, Viena și Lvov. Îl parafrazez pe Ion Creangă, spunând că nu trebuie să ne pară lucru de șagă: de la Cigmău la Viena este cam tot atât cât este de la Viena la Cigmău, dar și până la Lvov. Iar de …

Cărturarul Nicolae Balotă a trăit mai multe experienţe ale unei stări de ecluză, de trecere de la un nivel la altul a pragurilor existențiale. Întors cu privirile spre ceea ce este durabil în trecutul omenirii și trădând comportamentul auster al unui ascet în ale cunoaşterii, el a fost, în primul rând, un spirit neoclasic iubitor …

Mitul comunitar reprezentat de Mihai Eminescu a ordonat, a structurat și a conferit legitimitate unei serii întregi de reflexe/reflecții consemnate decenii după decenii. Chipul poetului a devenit în secolul trecut, pe rând, „icoană și simbol“ (după propria expresie) pentru toate curentele de idei de sorginte romantic-agrariană (sămănătorismul, gândirismul, legionarismul), care l-au revendicat drept mit fondator …

Într-o vreme a stahanovismului de paradă și a elogiului zborurilor mosconautice, când visul sovieticilor era să cucerească, înaintea americanilor, spațiul – aerian, nu doar terestru –, Grigore Vieru a nutrit lacrimale reverii neptunice, visând întreaga viață să treacă Prutul. Crescut și educat în mijlocul unei etnii înstrăinate de izvoarele românismului, când limba română a subzistat …

Titlul unui volum literar poate reprezenta o bună cheie pentru înțelegerea textului aflat în cuprinderea lui sau pentru aflarea unei expresii concentrate a vectorului semantic prezent în acel text. Procedând într-o asemenea manieră reducționistă, putem defini particularitatea unei opere printr-un singur cuvânt, presupus a o caracteriza pe deplin. Sigur că un atare procedeu limitativ ignoră …