Perpetua neașezare. Mircea Zaciu (1928-2000)

Puterea de seducție a personalității lui G. Călinescu a exercitat o deosebită influență asupra anilor de formare ai lui Mircea Zaciu. În 1947, tânărul aspirant la o solidă formație literară cobora din tren la București cu dorința de a-i deveni student, dar anul universitar nu se mai deschisese potrivit calendarului normal, din cauza drasticelor reforme …

Limita sacrificiului și a vanității. Tudor Arghezi (1880-1967)

Puținătatea textelor memorialistice și a confesiunilor făcute de Tudor Arghezi denotă caracterul programat antibiografic al structurării operei sale în punctele nodale. Postulatul ascetismului poetului, al urmăririi, încă din tinereţe, a unui model de obedienţă monahală, ca renunţare completă la viaţa socială în favoarea operei, nu constituie o simplă figură de stil spusă pentru a impresiona. …

Tăcere cu prelung ecou. Lucian Blaga (1895-1961)

Pentru înțelegerea comună, tăcerea reprezintă o atitudine de prudență și de înțelepciune a cuiva pus în fața unei situații dificile, spre o asemenea accepție trimițând și sentența antică Si tacuisses, philosophus mansisses! [Dacă tăceai, filosof rămâneai!]. Lucian Blaga a tăcut și a rămas filosof, însă cu mari suferințe morale, el ascunzându-și față de lume durerile …

Criticul de escortă. Dan Cristea (1942-2024)

Comentând volumul debutului editorial al lui Dan Cristea, din 1974, Gheorghe Grigurcu remarca o redusă capacitate de receptare a cărților supuse analizei de către tânărul critic bucureștean ce exploata cu o „lascivitate critică simpatică“ doar superficiile textelor: „Autorul Unui an de poezie se claustrează în fiecare figură de stil ca într-o cochilie, lipsit de o …

Candela disperării. Grigore Alexandrescu (1810?-1885)

Dacă Grigore Alexandrescu a fost un scriitor romantic sau clasic este o dilemă deja devenită clasică. Aceasta i se pare lui Nicolae Manolescu falsă cu desăvârșire, din moment ce nu a existat în Țările Române clasicism și romantism în stare integrală (ce să mai spunem despre baroc?), încât să se permită operarea de disocieri palpabile. …

Fuioarele netoarse. Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955)

S-au emis din partea istoricilor noștri literari diverse ipoteze și presupuneri în jurul soartei ingrate ce i-a fost hărăzită manuscrisului romanului nepublicat și, după toate aparențele, nici terminat, Străina. Se pare că fatalitatea, care urmărește toate personajele bengesciene (inclusiv pe „buna“ Elena Drăgănescu, la sfârșitul ciclului romanesc), ajunge din urmă, cu consecințe nefaste asemănătoare, și …

Nevoia de mâine. Solomon Marcus (1925-2016)

Deși raționalistul Solomon Marcus nu aduce vorba aproape deloc despre psihanaliză în destăinuirile sale, am putea trece prin grila unei astfel de paradigme trauma pe care a suferit-o el în copilărie, în anul în care a rămas repetent la mult îndrăgita disciplină Limba și literatura română: „Când am văzut afișat cuvântul «repetent», timp de o …

Proba cântarului: Mateiu I. Caragiale (1885-1936)

Sunt ființe care prin câte ceva, uneori fără a ști ce anume, deșteaptă în noi o vie curiozitate, ațâțându-ne închipuirea să făurească asupra-le mici texte evocatoare. Una dintre ele este Mateiu I. Caragiale și, ca în puterea unei vrăji, cu dânsul am făcut în închipuire lungi călătorii, călătorii cum nu-mi fusese dat nici să visez, …