Geometria unei duble rupturi. Ioan Petru Culianu (1950-1991)

Posteritatea lui Ioan Petru Culianu ar trebui legată de istoria ideilor, interogând ceea ce domeniul cognitiv a pierdut prin dispariția sa, iar nu prin prisma crimei care i-a provocat sfârşitul. Asasinatul va rămâne, desigur, un subiect de investigație, dar importantă nu este atât identificarea celui care a apăsat pe trăgaci, cât evaluarea fracturii produse în …

Stângăcie socială și vervă estetică. Marin Sorescu (1936-1996)

Marin Sorescu rămâne unul dintre cei mai originali poeți români postbelici, un creator a cărui voce distinctă s-a cristalizat nu prin spectacolul aparițiilor publice, ci prin discreție, ironie și o asceză a verbului. Temperament timid, el a transformat retragerea din planul mundan de suprafață într-o veritabilă strategie literară și personală, optând pentru efortul scriptural. Nu …

Blazonul unei vieți. Mateiu I. Caragiale (1885-1936)

Probabil cel mai „stilizat” scriitor al literaturii române, dar cu siguranță unul dintre cei mai fascinanți și cu mai numeroși admiratori, Mateiu I. Caragiale și-a sintetizat destinul într-un blazon. Deviza „Cave, age, tace” („Ferește-te, acționează, taci”) nu este un simplu ornament heraldic, adoptat odată cu autoinvestirea în „stare seniorială”, ci o veritabilă lege interioară menită …

La aniversară – Gabriel Dimisianu: Ecuația cu o necunoscută: prietenia

  Una dintre cele mai spinoase dileme ale cronicarului literar nu vizează nici rigoarea metodei, nici articularea verdictului estetic, ci însăși relația cu autorii cărților comentate. Mai precis, este vorba despre acea rețea de afinități și animozități, inevitabilă în cazul oricărui cronicar implicat în actualitate. Relațiile umane, cu întreaga lor încărcătură afectivă, morală și biografică, …

Romanul trăit și refuzat. Jeni Acterian (1916-1958)

În paginile jurnalului ținut de Jeni Acterian, plăcerea lecturii, capacitatea pătrunzătoare de a radiografia caracterele semenilor, dorința de a trăi iubirea, experiența angoasei și obsesia morții ar fi putut constitui materia primă a unei proze epice. Publicarea postumă a jurnalului nu rămâne astfel doar o mărturie a unei conștiințe lucide, ci și dovada unui talent …

Alteritatea sublimată. Leonid Dimov (1926-1987)

Deși frecvent asociată esteticii barochizante, poezia lui Leonid Dimov nu reiterează, la nivel biografic, arta ostentației și a excesului vizibil, simbolizat emblematic prin imaginea păunului. Cauda pavonis a acestui important poet român postbelic a rămas circumscrisă unei atitudini cvasi-claustrante. Într-o succintă biografie adresată prin scrisoare lui Eugen Simion, Leonid Dimov se confesa: „Am fost și …

Tăcerea pierdută. Ioan Alexandru (1941-2000)

Motivele creștine au traversat cu discreție și constanță istoria poeziei românești, de la primele texte scrise în limba română până în contemporaneitate. De la Dosoftei, trecând prin sămănătorism, tradiționalism, neomodernism și până la formulele lirice actuale, imaginarul religios – sub forma miturilor, a simbolurilor biblice și a structurilor arhetipale – s-a menținut ca un filon …

Zmeii și buzduganul. Nicolae Labiș (1935-1956)

Caracterizându-l pe Nicolae Labiș drept buzduganul unei generații, Eugen Simion nu se referea doar la excepționalul talent al poetului – pe care unii critici l-au considerat chiar de natură genială –, ci mai ales la rolul său de mesager, de deschizător de drumuri pentru colegii săi de generație. Buzduganul acesta purta pecețile poetului autentic, acele …

Faites vos jeux!

Acolo unde prosperă imaginația, înflorește și jocul. La vârsta la care distincția dintre „a fi” și „a reprezenta” se pierde în mirifica lume a copilăriei, „biblioteconomia” a precedat, în cazul lui Nicolae Manolescu, orice altă experiență de viață: „Nu-mi aduc aminte de primele mele jocuri de copil; dar am proaspete primele amintiri de lectură. Sau …