Una dintre personalitățile cele mai contradictorii ale istoriei și criticii noastre literare este Șerban Cioculescu. După ce își exprima nedumerirea că acesta avea în spate o activitate critică de un deceniu și nu găsise încă de cuviință să selecteze nimic în vederea publicării unei culegeri, Pompiliu Constantinescu formula concluzia că „D. Cioculescu are o certă …

Barocul nu trebuie considerat în primul rând ca fiind un curent artistic sau de idei, ci drept un fenomen ce ține de permanența spiritului uman, de viața creatoare în sine. Edgar Papu vedea în baroc un tip de existență, o parte integrantă a structurii omenești, indiferent de perioadă, această componentă trădându-se mai mult sau mai …

Chiar dacă în 1937 Tudor Arghezi își făcuse deja apariția pe scena literaturii noastre de „scandal“, Geo Bogza, Mircea Eliade și H. Bonciu erau deferiți justiției pentru culpa de a fi atentat la bunele moravuri. Acești „negustori de pornografie“ încălcau legile țării, comițând delictele de trafic cu „publicațiuni obscene“ și de „vițierea moravurilor prin literatură“. …

Spre sfârșitul bogatei sale cariere, atunci când își îngăduia să vorbească cu detașare despre școli literare și magiștri, deoarece se putea considera, pe bună dreptate, că nu era un simplu imitator, Ion Agârbiceanu făcea o „declarație de independență“, într-un interviu acordat cu prilejul împlinirii vârstei de șaizeci de ani: „[…] nu cred în directive literare, …

Călătoriile Renașterii și noi structuri literare, Evoluția și formele genului liric, Poezia lui Eminescu, Barocul ca tip de existență, Existența romantică și Apolo sau ontologia clasicismului sunt tot atâtea cărți de referință scrise de eruditul comparatist Edgar Papu. Și totuși, când este vorba despre opera sa, revine pe tapet discuția din jurul culegerii de eseuri …

Nesimțindu-se în largul său sub niciun fel de regim dictatorial, Ion Caraion a avut de suferit patru experiențe cruciale, în sensurile chiasmatice ale termenului: experiența dantescă (în timpul cunoașterii limitelor infernale ale spațiului concentraționar dejist, din cincizecimea secolului trecut), experiența dostoievskiană (posibila aflare a sentinței capitale pronunțate fie doar cu intenția de intimidare), experiența delațiunilor …

Lansările unor teorii fanteziste cu substrat autolegitimator, însoțite de plăcerea formulărilor paradoxale, au fost nu o dată puse de Laurențiu Ulici sub garanția jocului serios. Critic al actualității literare înzestrat cu spirit analitic, autorul cărții Biblioteca Babel a fost tentat de realizarea unei ample sinteze a generațiilor care s-au succedat în literatura noastră contemporană și …

Purtând nume de familie cu rezonanțe medievale, Dan Horia Mazilu a retușat, printr-o deplasare vizibilă, contururile chenarului care încadrează strict literatura veche și subdiviziunile tematice pe secole, înșirate de unii ca mărgelele pe ață. Reputatul medievist a încercat să scuture puțin sintezele de istorie literară din amorțeala în care tindeau să se complacă. Adept al …

Într-una din edițiile emisiunii lui, „Lentila de contact“, Stelian Tănase a analizat un caz de relație amoroasă, postat pe canalul You Tube, în 28.05.2021, cu descrierea „Amorul închipuit al contesei Anna de Noailles“. Textul a apărut sub titlul Prințesa mofturoasă, într-un volum din cartea Repertoarul amorului, pe care, din păcate, nu am reușit să mi-l …

Vorbind despre un fel de „donjuanism“ al unui poet precum Adrian Maniu, care a abandonat pe rând mai multe modalităţi artistice („după ce fusese printre cei dintâi care le-au îmbrăţişat“), Nicolae Manolescu punea cândva în evidență personalitatea com plexă, proteiformă a scriito rului în peisajul nostru cultural de la cumpăna a două veacuri: „Prea a …

Despre V. Voiculescu, unii contemporani spuneau că era un medic rătăcit printre poeți sau un poet rătăcit printre medici. De altfel, cel vizat resimțea și el o scindare vocațională: „Nu e mai mare sprijin și tărie pentru toate în viață decât ancorarea într-o vocație, într-o chemare, pe care s-o slujești cu credință. Nenorocirea mea a …

Este puțin curios faptul că un scriitor precum Barbu Delavrancea, care s-a adaptat la maturitate cu ușurință mediilor sociale traversate, a avut ca teme majore ale operei sale în proză, din prima parte a creației, dezrădăcinarea, inadaptarea și înfrângerea. Protagoniștii săi, înfățișați cu profil presămănătorist, încercau zadarnic să înfrunte viața, deoarece erau înfrânți în încercarea …