I-a fost dat Elenei Ghica/Dora d’Istria să fie cea mai uimitoare româncă din secolul al XIX-lea. Iluștrii săi profesori au realizat că au de învățat (de la) un copil genial și consider că doar Iulia Hasdeu ar fi fost în stare să o întreacă în realizările publicistice, dacă nu s-ar fi stins foarte timpuriu, cu …

Începându-și rubrica Trapez în România literară (nr. 49/1980), care a avut apoi, până în 1989, aproape trei sute de apariții, Geo Bogza explica prin intermediul unui moto alegerea titlului: „Oare cât de mică poate fi latura unui trapez, și cât de mare, latura mare? Poate fi cuprinsă una între două degete și poate ajunge cealaltă …

După debutul cu poezia O tânără fată pe patul morții, autorul ei a suscitat atenția domnitorului Gh. Bibescu, care l-a numit, într-un post de modest funcționar, „scriitor la masa doua“, la Departamentul trebilor de afară. „Și astfel Bolintineanu începu cântecul său“ (va spune „epigonul“ Eminescu), odată cu așezarea la masa celor mari, „printre căpitani“. Bolintineanu …

După salvarea copiilor Marei de pe luntrița luată de valurile învolburate ale Mureșului și după acceptarea din partea asistenței a explicației date de aceștia pentru imprudența comisă, toate ar fi fost bune și frumoase dacă maica Aegidia nu ar fi făcut remarca: „– Și câte sunt nenorocirile ce s-ar mai fi putut întâmpla dacă n-ar …

Făcând parte dintre acei scriitori cu o mare disponibilitate în a-și explica și comenta opera, Cezar Petrescu mărturisea într-un interviu cum i-a venit ideea să scrie cartea Miss România – un roman fantezist, parodic și chiar satiric, inspirat de moravurile perioadei interbelice (scrierea a fost inclusă de autor în ciclul romanesc „Satyricon“). Proiectul de roman …

În scopul de a se forma o coaliție europeană pentru a-i alunga pe turci din Europa, Nicolaus Olahus îi scria în 1533, de la Bruxelles, lui Cornelius Scepperus, care era ambasador, secretar și consilier imperial al lui Carol Quintul: „Pe valahi și pe moldoveni, care ar trebui atrași de partea noastră și a polonezilor, nu …

Chiar dacă nu a fost gentilom, și cu atât mai puțin burghez în vremea lui, Ion Neculce rămâne singurul dintre cronicarii noștri care, în privința conștientizării exercițiului prozastic, poate fi asemuit domnului Jourdain (protagonistul comediei molierești apărute în ajunul nașterii autorului ciclului narativ O samă de cuvinte). Respectându-se un cult al tradiției cronicărești, odată cu …

Nu o singură dată a dovedit Alexandru George că nutrea o ură viscerală față de Marin Preda (ca de altfel și față de G. Călinescu). Cel mai iubit dintre pământeni, de exemplu, i se părea o „carte de altfel mizerabilă, lipsită de orice valoare“ (Confesiuni împotrivă, Ed. Albatros, 2000, p. 54), fiind parcă scrisă de …

În perioada interbelică, scriitorii evrei deveniseră ținta unor atacuri diverse, de la cele naționaliste, într-o primă fază, la cele care îmbrăcau haina țipătoare a antisemitismului, în faza extremistă. E. Lovinescu avertiza asupra premiselor false ale unor teze care aberau despre puritatea rasei: „Popoarele sunt, în mare parte, formațiuni istorice și culturale: în sânul unui neam, …

Când am vizitat prima dată Muzeul Național de Istorie a României, în 1981, am văzut expusă într-o vitrină verigheta care aparținuse lui Alexandru Ioan Cuza. Tânărul care eram nu putea să rămână decât impresionat în fața mărturiei palpabile că acest om a existat în carne și oase, deoarece artizanul Micii Uniri ținuse pe degetul inelar …