Inteligența bună

Orice s-ar spune, bonomul Ion Mureșan este o făptură de spaimă. Poet parcimonios, din spița, atât de iubită la noi, a „leneșului premiant“, ia prin surprindere publicul și critica fără ca măcar să își regizeze ieșirile la rampă. Cu un deceniu în urmă, după o lungă absență editorială – Poemul care nu poate fi înțeles …

Înspre și dinspre Bistrița

Unul dintre intelectualii transilvăneni de elită, medicul și scriitorul Mircea Gelu Buta, a alcătuit recent, sub titlul Urme ale unor oameni de seamă, o panoramă de istorie culturală a „oamenilor de seamă“ care provin din Bistrița sau au fost legați, într-un fel sau altul, de acest spațiu. Cel mai adesea, într-un fel încă necunoscut (sau …

Mircea Anghelescu – 80. Istoria literară ca Bibliotecă vie

Nu a trecut neobservat remarcabilul efort creator depus de Mircea Anghelescu în ultimul deceniu și jumătate, la o etate la care, de regulă, criticii și istoricii literari mai fac numai școală și trăiesc din acumulările anterioare. Literatură și biografie (2005), Mistificțiuni – Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură (2008), Poarta neagră. …

Coda. Postumele lui Ion Horea

Repoziționarea pe care a operat-o Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române nu doar că l-a așezat pe Ion Horea pe locul care i se cuvenea în canon (și anume, de cel mai important poet tradiționalist postbelic). În conjuncție cu noua perspectivă propusă în Istorie… cu privire la Ion Pillat (revelat ca întâiul nostru …

Prizonierul propriei efigii

  Jurnalul intim a trecut, în literatura noastră din ultimele două decenii și jumătate, prin momente diametral opuse. Către finalul anilor 1990, era specia cea mai dinamică, pe măsură ce erau recuperate textele ocultate în perioada comunistă: „seceta“ de peste patru decenii făcea din orice exercițiu diaristic un eveniment. Astăzi, dimpotrivă, relativa abundență – la …

În bolgiile utopiei

Constantin Țoiu a parcurs un adevărat Purgatoriu, de la prozele „pe linie“ din O noapte la arie (în colaborare cu Leonid Strașun, 1950) și Moartea în pădure. Cronica unei zile (1965) și până la Galeria cu viță sălbatică (1976), roman care l-a proiectat imediat în vârful ierarhiei prozei noastre postbelice. După Galeria… au urmat două …

Despre ADN-ul poeziei românești

Dintre disciplinele care, după cel de-Al Doilea Război Mondial, au împrospătat discursul critic și au deschis orizontul interpretării literaturii, stilistica a avut parte, probabil, de cea mai ingrată primire, la noi. Prăbușită de mediocritatea profesorilor de liceu, care au redus-o la indigesta numărătoare de metafore și comparații (cu care se încheia și, din păcate, se …

G. Dimisianu – 85. Plasa de siguranță, sau despre orgoliu și modestie în critică

Am răsturnat ostentativ titlul cunoscutei culegeri critice a lui Valeriu Cristea din 1984, în încercarea de a creiona un portret al lui Gabriel Dimisianu la 85 de ani.Și aceasta, deoarece, în marea echipă de critici ai României literare, poziționarea sa auctorială a fost „în oglindă“ cu cea a colegilor Nicolae Manolescu (titularul cronicii literare și …

Comunismul: o poveste absurdă, narată realist

Ca și alte cărți pe care Alex. Ștefănescu le-a publicat anterior în foileton, cum ar fi, să zicem, Cum te poți rata ca scriitor (2009) sau Eminescu poem cu poem (2 vol., 2017, 2019), Eu și comunismul este o sumă mai mare decât părțile care o alcătuiesc. Semn că, dincolo de verva și etosul publicistic …

O invitație la relectură

Nu se poate spune că știm prea multe despre Costache Conachi și epoca sa: o epocă tulbure, aparținând deopotrivă „lumii vechi”, fanariote, cu ale cărei ultime două-trei decenii coincide, și celei „noi”, de transformări structurale care, după 1830, aveau să ducă la edificarea României moderne. Opera lui Conachi este ceva mai cunoscută decât biografia scriitorului. …