După cum sesiza mai demult Nicolae Manolescu, nu mai avem o piață de idei literare, disputele limitându-se, de câțiva ani, la cuvinte și la ceea ce Maiorescu numea „personalități“. În materie de istorie literară, principalele victime ale acestei dispariții sunt epocile mai îndepărtate, al căror studiu necesită cunoștințe vaste (inclusiv de limbi „rare“, ca latina …

E destul de greu de recunoscut, în ampla construcție care este Poezia românească neomodernistă (2018), de Ion Pop, desenul esențializat al volumului mai vechi, Poezia unei generații (1973).Cartea din 1973 era o schiță arhitecturală, în care profilurile lirice a zece autori fundamentali ai generației șaizeci se împleteau într-o descriere a structurii noului cod poetic (care …

Extraordinară este lapidara observație a paradoxului temperamental, cu care începe analiza operei lui G. Ibrăileanu, în Istoria critică a literaturii române, ediția a II-a, revăzută și revizuită, de Nicolae Manolescu: „Lovinescu este o natură clasică în modernismul lui bine temperat, tot așa cum Ibrăileanu este, în conservatorismul său spiritual, un fin degustător de literatură modernă.“ …

S-au împlinit, în 24 mai, zece ani de la plecarea dintre noi a lui Fănuș Neagu.Ca și în cazurile lui Constantin Țoiu sau George Bălăiță – ca să mă refer la creatori din aceeași generație șaizeci –, dispariția sa a fost înconjurată de discreție și indiferență, din partea unei societăți căreia i se sugerează modele …

Ion Creangă este, poate, autorul român cel mai greu de explicat critic.Spun asta nu spre a consolida poziția unor profesori lipsiți de har, care pretind că autorul Caprei cu trei iezi nu mai trebuie studiat în școală, deoarece „nu mai spune nimic copiilor de azi“ (?!). În școală nu facem critică monografică, iar Creangă e …

„Abia strângerea sutelor de cronici în ediția de Scrieri (1967-1972) i-a redat lui Pompiliu Constantinescu statura cuvenită celui mai de seamă cronicar interbelic“, scrie Nicolae Manolescu în capitolul pe care i-l consacră în Istoria critică a literaturii române (ediția a II-a, revăzută și revizuită). După care adaugă: „Un cronicar literar aproape exclusiv, cum a fost …