E destul de greu de recunoscut, în ampla construcție care este Poezia românească neomodernistă (2018), de Ion Pop, desenul esențializat al volumului mai vechi, Poezia unei generații (1973).Cartea din 1973 era o schiță arhitecturală, în care profilurile lirice a zece autori fundamentali ai generației șaizeci se împleteau într-o descriere a structurii noului cod poetic (care …
Extraordinară este lapidara observație a paradoxului temperamental, cu care începe analiza operei lui G. Ibrăileanu, în Istoria critică a literaturii române, ediția a II-a, revăzută și revizuită, de Nicolae Manolescu: „Lovinescu este o natură clasică în modernismul lui bine temperat, tot așa cum Ibrăileanu este, în conservatorismul său spiritual, un fin degustător de literatură modernă.“ …
Am semnalat, în mai multe rânduri, situația aparte în care se află astăzi editorii scriitorilor noștri clasici, în urma celor peste patru decenii de cenzură comunistă. Pe de-o parte, ei sunt obligați să încalce regula reproducerii ultimei versiuni antume (când aceasta a fost deformată de cenzură, cu consecințe nefaste asupra operei), iar pe de alta, …
S-au împlinit, în 24 mai, zece ani de la plecarea dintre noi a lui Fănuș Neagu.Ca și în cazurile lui Constantin Țoiu sau George Bălăiță – ca să mă refer la creatori din aceeași generație șaizeci –, dispariția sa a fost înconjurată de discreție și indiferență, din partea unei societăți căreia i se sugerează modele …
Scriam, cu ani în urmă, că George Coșbuc a fost, paradoxal, unul dintre autorii importanți cei mai nedreptățiți din punct de vedere editorial, în timpul regimului comunist. Paradoxal, întrucât stilul tradițional al poetu lui nu contrasta, nici măcar în perioada stalinistă, cu „cântecul epic de largă respirație“ promovat de ideologii realismului socialist. Iar Coșbuc fusese, …
Ion Creangă este, poate, autorul român cel mai greu de explicat critic.Spun asta nu spre a consolida poziția unor profesori lipsiți de har, care pretind că autorul Caprei cu trei iezi nu mai trebuie studiat în școală, deoarece „nu mai spune nimic copiilor de azi“ (?!). În școală nu facem critică monografică, iar Creangă e …
„Abia strângerea sutelor de cronici în ediția de Scrieri (1967-1972) i-a redat lui Pompiliu Constantinescu statura cuvenită celui mai de seamă cronicar interbelic“, scrie Nicolae Manolescu în capitolul pe care i-l consacră în Istoria critică a literaturii române (ediția a II-a, revăzută și revizuită). După care adaugă: „Un cronicar literar aproape exclusiv, cum a fost …
Scriind mai demult, în cadrul rubricii de față, despre primele două cărți din seria de postume ale lui Cioran, scrise în limba română și editate de Constantin Zaharia (Îndreptar pătimaș II și Despre Franța, 2011), remarcam neobișnuitul situației de a citi o carte „nouă“ la atâta timp de la trecerea autorului la cele eterne. După …
Anul trecut s-au împlinit 20 de ani de la despărțirea de Mircea Zaciu, iar anul acesta Ion Pop va împlini, la 1 iulie, frumoasa etate de 80 de ani. Nu cred că se putea găsi o modalitate mai potrivită de a uni cele două cifre rotunde, decât editarea amplei corespondențe dintre ei. Cu atât mai …
Ne amintim cu părere de rău de dispăruta, azi, colecție … interpretat de…, care a figurat timp de aproape două decenii în portofoliul defunctei, și ea, Edituri Eminescu. Nu toți scriitorii examinați sub acest format monografic au fost la fel de valoroși, desigur, și nu toate selecțiile au fost la fel de bine realizate. Însă, …
Antologii ale poeziei românești din Serbia/ Iugoslavia există, după cum și antologii ale poeziei sârbe din România au apărut câteva, de-a lungul timpului. Însă o antologie bilingvă consacrată ambelor fenomene, cum este cea realizată recent de către Nicu Ciobanu și Slavomir Gvozdenović, cu titlul Lirica româno-sârbă/ Rumunskosrpska lirika, este o premieră, care se cere consemnată …
Titlul volumului de debut al lui Vasile Spiridon, Cuprinderi (1993), laolaltă cu conținutul său, deschis deopotrivă către scriitori români și străini, anunțau un critic cu o certă dimensiune comparatistă, atât pe latura teoretică, cât și pe cea practică, de bună cunoaștere a literaturii universale clasice și contemporane (capitol la care suntem adesea deficitari). Fără să …