Fereastra deschisă

Când a apărut, în 1999, prima ediție a cărții Ioanei Pârvulescu, Alfabetul doamnelor, se poate spune că era o lucrare de pionierat în critica românească. Înainte nu exista nimic sau aproape nimic: și perspectiva feminină asupra literaturii aparținea tot bărbaților, chiar dacă pătrunderea doamnelor în literatură – despre care discutaseră aprins interbelicii – se produsese …

Doi poeți echinoxiști

Melancolia culturii virgil Mihaiu este congener cu prima promoție echinoxistă – Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Horia Bădescu –, însă a debutat editorial mai târziu decât aceasta. Când a publicat, în 1977, volumul Legea conservării adolescenței, mentorul revistei, poetul și profesorul Ion Pop, se afla deja la Paris, iar publicația, după cum îi scria …

Două cărți remarcabile de medievistică

După cum sesiza mai demult Nicolae Manolescu, nu mai avem o piață de idei literare, disputele limitându-se, de câțiva ani, la cuvinte și la ceea ce Maiorescu numea „personalități“. În materie de istorie literară, principalele victime ale acestei dispariții sunt epocile mai îndepărtate, al căror studiu necesită cunoștințe vaste (inclusiv de limbi „rare“, ca latina …

Ani de cumpănă

Jurnalul cum epistolar al lui G. T. Kirileanu, îngrijit de Constantin Bostan, a ajuns după o pauză ceva mai lungă la cel de-al cincilea volum. Este unul dintre cele mai ample și – mă grăbesc să spun – mai interesante de până acum, justificând întru totul titlul fixat de editor, și anume Martor la istoria …

Fresca unei generații

E destul de greu de recunoscut, în ampla construcție care este Poezia românească neomodernistă (2018), de Ion Pop, desenul esențializat al volumului mai vechi, Poezia unei generații (1973).Cartea din 1973 era o schiță arhitecturală, în care profilurile lirice a zece autori fundamentali ai generației șaizeci se împleteau într-o descriere a structurii noului cod poetic (care …

Revenire la G. Ibrăileanu: dubla natură

Extraordinară este lapidara observație a paradoxului temperamental, cu care începe analiza operei lui G. Ibrăileanu, în Istoria critică a literaturii române, ediția a II-a, revăzută și revizuită, de Nicolae Manolescu: „Lovinescu este o natură clasică în modernismul lui bine temperat, tot așa cum Ibrăileanu este, în conservatorismul său spiritual, un fin degustător de literatură modernă.“ …

Între două lumi

Am semnalat, în mai multe rânduri, situația aparte în care se află astăzi editorii scriitorilor noștri clasici, în urma celor peste patru decenii de cenzură comunistă. Pe de-o parte, ei sunt obligați să încalce regula reproducerii ultimei versiuni antume (când aceasta a fost deformată de cenzură, cu consecințe nefaste asupra operei), iar pe de alta, …

Zece ani fără Fănuș Neagu

S-au împlinit, în 24 mai, zece ani de la plecarea dintre noi a lui Fănuș Neagu.Ca și în cazurile lui Constantin Țoiu sau George Bălăiță – ca să mă refer la creatori din aceeași generație șaizeci –, dispariția sa a fost înconjurată de discreție și indiferență, din partea unei societăți căreia i se sugerează modele …

Coșbuc, într-o versiune „Best Of”

Scriam, cu ani în urmă, că George Coșbuc a fost, paradoxal, unul dintre autorii importanți cei mai nedreptățiți din punct de vedere editorial, în timpul regimului comunist. Paradoxal, întrucât stilul tradițional al poetu lui nu contrasta, nici măcar în perioada stalinistă, cu „cântecul epic de largă respirație“ promovat de ideologii realismului socialist. Iar Coșbuc fusese, …

Creangă – o nouă ipoteză

Ion Creangă este, poate, autorul român cel mai greu de explicat critic.Spun asta nu spre a consolida poziția unor profesori lipsiți de har, care pretind că autorul Caprei cu trei iezi nu mai trebuie studiat în școală, deoarece „nu mai spune nimic copiilor de azi“ (?!). În școală nu facem critică monografică, iar Creangă e …

Pompiliu Constantinescu (17 mai 1901 – 9/10 mai 1946). Barometrul literar al interbelicului

„Abia strângerea sutelor de cronici în ediția de Scrieri (1967-1972) i-a redat lui Pompiliu Constantinescu statura cuvenită celui mai de seamă cronicar interbelic“, scrie Nicolae Manolescu în capitolul pe care i-l consacră în Istoria critică a literaturii române (ediția a II-a, revăzută și revizuită). După care adaugă: „Un cronicar literar aproape exclusiv, cum a fost …

Captiv în clepsidră

Scriind mai demult, în cadrul rubricii de față, despre primele două cărți din seria de postume ale lui Cioran, scrise în limba română și editate de Constantin Zaharia (Îndreptar pătimaș II și Despre Franța, 2011), remarcam neobișnuitul situației de a citi o carte „nouă“ la atâta timp de la trecerea autorului la cele eterne. După …