Memoriile lui Marin Ioniță, scriitor și fost cursant al Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”, sunt, deocamdată, cea mai importantă sursă documentară cu privire la stabilimentul în care defunctul regim comunist încercase să își inventeze o literatură care să-l reprezinte. Ediția a doua, revăzută și adăugită, a cărții – atât de inspirat intitulată Kiseleff 10. Fabrica …
Recurs la o judecată mai veche Nu se poate spune că posteritatea a fost ingrată cu Ion Minulescu, unul dintre cei mai populari scriitori pe care i-a avut vreodată literatura noastră. Este prezent, cu intrări ample, în dicționarele literare relevante (DGLR, DSR, Dicționarul cronologic), ca și în aproape toate istoriile literare, în Lista canonică a …
Relativa uitare a lui Zaharia Stancu, azi, se datorează mai puțin angajamentului său politic de după 1944, cât supralicitării editoriale a prozei din ciclul Desculț. O fi colindat romanul respectiv lumea „în sandale de aur” (cum spuneau, în epocă, toți cei care doreau să-l flateze pe influentul președinte al Uniunii Scriitorilor), însă acasă nu mai …
Aniversarea unui secol de la nașterea lui Alexandru Paleologu a prilejuit multe bateri pe burtă cu amintirea ilustrului om de cultură și, din păcate, ceva mai puține relecturi ale operei sale. Cei care l-au cunoscut (sau doar s-au intersectat cu personalitatea sa fascinantă, luând amenitatea sa drept familiaritate) s-au întins bucuroși la amintiri cu „conul …
Mai toate epocile literare își conțin contrapunctul. Și nu mă refer aici la spiritele retrograde, de tip Iorga, care resping aprioric noutatea pe care nu o înțeleg. Ci la scriitorii care, rămânând în cadrul limbajului generației lor și păstrând puncte comune cu aceasta, merg deliberat și cu pregnanță artistică în altă direcție decât plutonul. Sunt …
Nu știu câți dintre noi au citit cartea scrisă de Amos Oz împreună cu fiica sa, Fania Oz-Salzberger, Evreii și cuvintele. Și, mai ales, câți au citit-o (așa cum și este ea, de la bun început) ca o artă poetică a celui mai important prozator israelian de după S. Y. Agnon. O artă poetică târzie, …
Ce se mai poate găsi, ca material documentar, despre un scriitor – E. Lovinescu – care a trăit toată viața în lumina reflectoarelor, a lăsat el însuși agende literare și informații valide despre bio-bibliografia sa, a beneficiat de o amplă monografie (Eugen Simion – E. Lovinescu. Scepticul mântuit, 1971) și de mai multe ediții? Dan …
Gabriel Dimisianu e un Pompiliu Constantinescu postbelic. Afirmația este atât de evidentă, încât e de mirare că până la Nicolae Manolescu (în Istoria critică a literaturii române) nu a făcut-o nimeni. Cu atât mai mult, cu cât exercițiul critic al lui Gabriel Dimisianu s-a desfășurat, în bună parte (1958-1989), într-un regim care nu permitea libertatea …
Obsedați, cum suntem, de impresiile altora asupra noastră, am editat și comentat in extenso relațiile de călătorie ale străinilor în Țările Române. Chiar și pe cele ale unor autori anonimi, aflați în trecere întâmplătoare pe la nord de Dunăre, și care au lăsat impresii irelevante, fie și numai ca observație de suprafață a realității românești. …
E dificil să comentezi și să evaluezi în termeni estetici o operă literară a cărei miză nu este necesarmente cea de a întruni sufragiile criticii de întâmpinare. Chiar dacă nimeni nu mai crede astăzi în basmul literaturii scrise „pentru sine” (căci, altminteri, ce sens ar mai avea publicarea?), este limpede că anumite creații nu pornesc …
S-a observat mai demult ușurința cu care literatura română își uită scriitorii, odată ce aceștia trec Styxul. Chiar când vorbim de creatori de primă mărime, o facem la timpul trecut, ca și cum nu doar ființa, ci și opera lor ar fi încetat să mai existe. Doar unele gesturi singulare de devotament – iar nu …
Echinoxistul Ion Mircea face parte din categoria poeților care nici nu se grăbesc, nici nu-și concep opera sub semnul acelei unice capodopere, „vânate” până pe la vârsta de 30 de ani, în jurul căreia se adună, ulterior, de-a valma volume mai bune sau mai puțin bune. Încă de la primele sale volume, s-a observat că …