Ediția N. Steinhardt – poate cea mai importantă din literatura română de după 1989 – continuă, sub îngrijirea lui Florian Roatiș, cu încă un volum. Care, deși este intitulat, modest, Varia I, are un sumar interesant și, mai ales, util cercetătorilor vieții și activității „monahului de la Rohia”. Volumul conține, de fapt, articolele publicate de …
Drama lui Păstorel Teodoreanu nu e de a fi fost, cum spune istoria literară, un minor interesant, într-o epocă interbelică plină de mari scriitori. Ci de-a fi un Brillat-Savarin, într-o cultură gastronomică primitivă, dominată de ciorbe, „grătar“, „vin de buturugă“ și „botul calului“. O cultură în care modernitatea – din cauza conjuncturii istorice nefaste a …
Se știe că noi, românii, nu prea avem bunul obicei de a arhiva. Chiar primii noștri cărturari (Grigore Ureche, Miron Costin) se plângeau de absența surselor documentare și de haosul informațional care rezulta de aici. Nici mai aproape de zilele noastre, mă tem că nu am stat mai bine cu consemnarea istoriei: să ne gândim …
Ediția a II-a a, revăzută și adăugită, a cărții profesorului Carol Iancu, Miturile fondatoare ale antisemitismului, este de mai stringentă actualitate acum, decât în urmă cu 16 ani, când a apărut, în Franța, prima versiune. Și atunci, miza era, fără discuție, importantă. După cum lasă să se înțeleagă titlul, cartea este o replică documentată și …
Am scris, nu demult (vezi România literară, nr. 17/2019), despre necesitatea unei relecturi a operei lui Ion Minulescu, care, în opinia mea, reprezintă în istoria literaturii noastre – în pofida unei incontestabile popularități – un caz destul de limpede de amour par malentendu. Recenta ediție integrală a poeziei sale, realizată de Ștefan Firică și Alexandru …
Nu este un secret faptul că una dintre caracteristicile urâte ale vieții literare românești (și nu de ieri, de azi) este ușurința cu care își uită scriitorii importanți, îndată ce aceștia trec Styxul. Mai periculoasă chiar decât ingratitudinea, uitarea perturbă sistemul general de valori și facilitează – în absența reperelor – afirmarea imposturii, precum și …
S-a remarcat mai demult că o combinație stranie de festivism și indolență ne face să tratăm întotdeauna marile evenimente nu cu luciditate, ci cu superficială exaltare. Țări ca Israelul, după ce câștigă un mare război – cum a fost, să spunem, Războiul de Yom Kippur, din 1973 –, fac comisii de anchetă pentru a analiza …
Cred că, dintre particularitățile spiritului lui Ion D. Sîrbu, cea mai stranie este acea nefirească răceală, „obiectivitate”, a reflecțiilor sale despre o societate și o literatură română care i-au fost deseori vitrege. Obiectivitate pe care îi place să o numească luciditate și să o definească, se știe, drept libertatea celor lipsiți de libertate. Nu am …
Am consemnat, la timpul cuvenit, apariția primului volum al ediției Ștefan Petică, îngrijită de Nicoleta Presură Călina. Între timp, istoricul literar, cu o hărnicie puțin obișnuită în cultura noastră recentă, a încheiat seria de Opere, adăugând volumului de poezie încă patru, consacrate prozei lui Petică (cel de-al doilea), teatrului (volumul al treilea), scrierilor critice (volumul …
Titlurile cărților lui Matei Călinescu, fie că au fost publicate în România sau în exil, trădează o admirabilă propensiune: aceea a marilor sinteze. Eseuri despre literatura modernă (1970), Clasicismul european (1971), Conceptul modern de poezie (1972), Exploring Postmodernism (1988), Rereading (1993): sunt numai câteva dintre treptele unei abordări ample și larg-cuprinzătoare a fenomenului literar. Apetitul …
Genul cel mai afectat de transformările de după 1989 ale societății românești a fost, evident, poezia.Nu atât la nivelul discursului (deși și aici sunt de notat unele efecte), cât la cel al poziției și receptării poeziei. Care și-a pierdut poziția de „regină” a literaturii, devenind, astăzi, o cenușăreasă a tirajelor și a difuzării. Paradoxul este …
În cei 30 de ani scurși de la prăbușirea comunismului, istoria literară a trecut printr-o serie de evoluții divergente. Pe de-o parte, ea și-a pierdut, treptat, publicul, la ora actuală nemaiexistând, cum spune Nicolae Manolescu, o reală piață pentru această disciplină, cu excepția acelora care, prin natura profesiei lor, continuă să o practice. Deculturalizarea societății …