Mircea Mihăieș e o făptură de spaimă. Receptarea glacială, în cadrul anglisticii românești, a cărților sale formidabile despre William Faulkner, James Joyce și Leonard Cohen (trei scriitori exponențiali ai secolului trecut) e consecința nu atât a mediocrității funciare a specialiștilor noștri, cât a amplitudinii neobișnuite a cuprinderii interpretative a lui Mihăieș. Aceasta, deoarece oricine altcineva …
La prima vedere, Linia de contur. Cronici literare (I), noua carte a lui Daniel Cristea-Enache, arată ca și autorul ei: solidă, dar neostentativă, nespectaculoasă, însă temeinică. Nu ne așteaptă surprize, din punctul de vedere al formatului, poate cu excepția dimensiunilor, puțin obișnuite la o carte contemporană de critică. Autorul ei, se știe, și-a fixat încă …
S-au publicat, de-a lungul ultimului deceniu, atât jurnalul din timpul războiului, cât și publicistica antebelică a lui Corneliu Coposu. Le-am comentat în această rubrică, dintr-o datorie culturală, de a recupera ceea ce regimul comunist a interzis, și dintr-o datorie morală, de a combate propaganda stângistă de ieri și de azi, care a încercat să acrediteze …
Dacă ar fi să caut cu tot dinadinsul o secantă a operei lui Nicolae Manolescu, care să unească Lecturi infidele (1966) cu Sadoveanu. Utopia cărții (1976) și Arca lui Noe (1980-1983) cu Istoria critică a literaturii române (2008, ed. a II-a, revăzută și revizuită, 2019), aceasta ar fi, cred, efortul, lesne identificabil, de creație critică …
Este greu să rezumi între copertele unei cărți, oricât de substanțiale, o viață de cărturar ajuns, ca profesorul Ion Vlad, la venerabila etate de 90 de ani. E dificil, chiar dacă informația bibliografică este la îndemână și te-ai mai întâlnit, nu o dată, în scris sau în pregătirea vreunei lucrări științifice, cu cărțile sale. O …
Una dintre neîmplinirile României culturale de azi este insuficienta cunoaștere, de către creatorii în limba română, a celor care scriu în limbile minorităților, în special cea maghiară. Nu doar în literatura de azi – unde, de bine, de rău, în primul rând datorită Uniunii Scriitorilor și publicațiilor ei, ne mai cunoaștem între noi –, cât …
Fundoianu (1898-1944) Dificultatea evocării lui B. Fundoianu începe chiar de la titlu. A spune „75 de ani de la moarte” ar însemna să dăm contur uman unei tragedii de neconceput în termeni umani. Căci poetul nu a murit pur și simplu, ci, la numai 46 de ani, în plină putere de creație, a fost exterminat …
Printr-un admirabil efort, Elena Zaharia-Filipaș și Magdalena Răduță continuă ediția critică Ion Vinea – Opere, adu- când-o la volumul al XI-lea. Tomul, cel mai masiv de până acum, este cel de-al optulea conținând publicistica scriitorului, acoperă perioada 1941-1942 și e, de departe, cel mai problematic. Cenzura exista încă de la instalarea dictaturii regale, în 1938, …
Sunt, ca mulți meteci pe care viața i-a transplantat în Capitală, un impenitent îndrăgostit de București. Oraș al studenției mele, al universității în care am studiat și căreia îi datorez totul, al scriitorilor pe care îi admir și al mai multor „straturi” de civilizație, pe care am învățat (ce deliciu!) să le descopăr, Capitala este, …
Constantin Stamati – 150 de ani de la moarte Unul dintre cei mai interesanți – din păcate, și cei mai puțin cunoscuți – scriitori pașoptiști a fost basarabeanul Constantin Stamati. În 1812, la ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, tânărul Stamati – boier de viță veche, născut, după toate probabilitățile, la Huși sau chiar Iași, …
Nu cu mult timp în urmă, spuneam că întreaga epocă de la 1900 trebuie recitită, nu din perspectiva superiorității ușor disprețuitoare pe care interbelicul a așternut-o asupră-i, ci din cea a enormului efort de modernizare a României depus între 1890 și 1918. Efort al cărui rezultat a fost, între altele, însuși interbelicul, care, prin modernismul …
Cinic vorbind, dacă ne gândim la ce a urmat, Liviu Rebreanu a murit la timp. Dacă nu s-ar fi stins la 1 septembrie 1944, la numai 8 zile după marea răsturnare a regimului Antonescu, ar fi avut, mai mult ca sigur, soarta lui Tudor Arghezi. Adică interdicția, în anii cei mai „fierbinți” ai stalinismului, urmată …