Dan Cristea este unul dintre puținii noștri critici de azi care, în mod vizibil, scrie din pura plăcere de a fi critic. Nu vreau să spun, Doamne ferește!, că scrisul său nu ar avea încărcătură morală sau că nu e evident devotamentul față de cronica literară, pe care o onorează nesmintit, mai întâi săptămânal, apoi …
Lucian Blaga este, cumva, în aceeași situație de receptare ca Mihai Eminescu.„Poetul-filosof“ (oribilă sintagmă!) este relegat de interpretările școlărești într-un cer abstract de concepte rău înțelese, ignorându-se tocmai carnalitatea și senzualitatea unei mari părți din lirica sa. Erotica blagiană, deși întinsă, este comentată cu sfială, ca și cum ar fi ceva reprobabil, iar ruralitatea plină …
A făcut carieră și a pătruns de mult în mitologia noastră literară poiana lui Iocan. Agora sătească, reminiscență a sfatului bătrânilor sau mini-parlament bășcălios, axă orizontală a satului (după cum salcâmul e axa verticală), poiana este un topos care va reveni în opera lui Marin Preda, în travesti, și după Moromeții. Este cunoscut amănuntul …
Scriind mai demult, în România literară, despre eseurile culturale ale lui Ioan Pintea, Sorin Lavric strecura un reproș (nu contează acum cât de întemeiat). Anume, că în personalitatea eseistului, cateheza care însoțește sacerdoțiul, prezentă imanent în spiritul său, funcționează adesea ca un inhibitor al gândului. Mai exact, al libertății de viziune a gândirii laice. Mi-a …
Coleg de generație cu auto-proclamații „noi critici“, Ștefan Firică și-a construit un traseu literar și academic diferit de al acestora. Nu a făcut critică de întâmpinare ca să pătrundă într-o universitate, nu s-a afiliat vreunei mari edituri, ale cărei producții să le laude ditirambic, și nu s-a grăbit să debuteze cu o teză de doctorat …
Recunoscut, încă de la debutul cu Cartea de iarnă (1981, Premiul Uniunii Scriitorilor), drept unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai optzecismului, Ion Mureșan a făcut, totuși, mereu o figură aparte printre colegii săi de generație. Nu în viața literară – deși nu face deloc caz de apartenența la o anumită grupare literară, stăpânind arta …
Mateiu Caragiale face, într-un anume sens (care n-a fost întotdeauna remarcat de istoria literară), legătura dintre perioada interbelică și cea de la 1900, dintre modernism și la belle époque. Și aceasta nu doar din cauză că romanul său Craii de Curtea-Veche este localizat în 1910, în acea epocă incertă de la începutul secolului, în care …
Trăim, indiscutabil, momente insolite de izolare la domiciliu, a fiecăruia de fiecare și a tuturor de mediul în care ne duceam existența dintotdeauna. Nu este o situație comodă, iar pe cei care exaltă virtuțile comunicării și lucrului online îi asemăn, mai degrabă, cu unii care fac haz de necaz… Nu pentru a vă oferi, așadar, …
În timpuri de restriște, cum sunt cele pe care le trăim, reflexul natural al omului ar fi cel de retragere în „cochilia“ intereselor imediate, a supraviețuirii. Riscul unor perioade de acest fel acesta este: uitarea valorilor, uitarea adevărului că, mai ales când suntem puși la încercare, rezistența spirituală este primul factor care întărește rezistența fizică. …
În deceniul 1980-1990, critica noastră – care, pe atunci, se ocupa de teme serioase, nu de publicitate editorială – a supus literatura clasicilor junimiști unor relecturi prin grile moderne. În special Caragiale, Slavici și Creangă au beneficiat de pe urma noilor lecturi, care, în cazul lui Eminescu sau Maiorescu, au dat mai puține rezultate. Cartea …
Ovidiu Pecican este unul dintre cei mai interesanți intelectuali publici de formație istoriografică. Într-o cultură română tot mai letargică și mai blazată, este în continuare activ și implicat în ce rămășițe de dezbatere mai sunt, pe ici, pe colo. Ca istoric, are o temeinică pregătire (și o vădită pasiune) în tot ce privește Evul de Mijloc, …
Poetul, prozatorul, traducătorul și criticul Aurel Rău este ultimul „mohican“ al unei generații al cărei loc în istoria noastră literară încă nu este definitiv stabilit. Generația anilor 1950-1960, căci despre ea este vorba, are de dat o bătălie postumă pentru un loc bine definit în evoluția, în primul rând, a poeziei noastre postbelice, și nu …