Anii 1884-1885 au o semnificație aparte în istoria simbolismului românesc și în biografia lui Alexandru Macedonski. Sunt anii de după epigrama cu bucluc – ale cărei implicații au fost mult exagerate de detractori –, ai exilului francez și ai destrămării primei echipe de la „Literatorul“. Atmosfera glacială care se revarsă dinspre Curtea Regală, în care …
Poezia tradiționalistă nu se mai află, de ceva timp, „pe val“. Asta face ca, din păcate, anumite filiații și legături stilistice să se obscurizeze, iar istoria literară să opereze cu afirmații preluate la mâna a doua, în locul textelor. Nu-i mai puțin adevărat că recuperarea tradiționalismului este îngreunată, pe lângă gustul momentului, și de încărcătura …
Dacă nu accepți să îl proiectezi pe Sadoveanu în lumina unei utopii livrești, a cărții, dar și a Cărții – așa cum strălucit face Nicolae Manolescu, în clasica monografie publicată la 15 ani de la moartea scriitorului –, atunci ai puține alte variante pentru a explica ușurința năucitoare cu care acesta se mișcă între paradigme. …
Citit de la coadă la cap, dinspre excepționalul roman care este Viața ficțiunii după o revoluție, apărut în 2016, înspre ezitantele începuturi (iar și iar reluate) din anii 1950-1960, Radu Cosașu se vădește a fi un precursor al postmodernismului în literatura noastră. Prozatorul se deosebește de colegii săi de generație nu numai prin stil, ci …
Gabriel Cheroiu ne propune, în acest an al carantinei și izolării, o ediție a II-a a sintezei sale, intitulate Istoria literaturii cinegetice române. Că este vorba de o ediție a II-a, apărută la mulți ani după prima (împărțită, inițial, în două volume, 2003-2007), știu doar specialiștii și cititorii care parcurg mai întâi referințele critice de …
Perturbată de contextul pandemic care a limitat manifestările culturale și umbrită, oarecum, de revelațiile privind implicarea politică a scriitorului de după 1945, consemnarea publică a datei „rotunde“ sadoveniene (140 de ani de la naștere) se va desfășura, probabil, fără rezonanța la care o operă literară de o asemenea valoare ar fi îndreptățită. Totuși, fie …
Odată trecut Primul Război Mondial, vinul de Drăgășani intra într-o nouă perioadă de glorie. Totodată, de modernizare a distribuției, îmbutelierea la sticlă devenind tot mai mult modalitatea predilectă de vânzare, înlocuind astfel tradiționalul butoi și diferitele carafe, în care fusese transportat, respectiv, degustat timp de secole. La acest capitol, crama familiei Știrbey și celebra pivniță …
Între puținele sinteze consacrate versificației culte românești în Evul Mediu, cea a lui Eugen Negrici este, fără doar și poate, cea mai îndrăzneață conceptual. Apărută într-o primă ediție în 1996, sub titlul Poezia medievală în limba română, la obscura editură craioveană Vlad & Vlad, ea nu a suscitat dezbaterile teoretice la care, indiscutabil, autorul sperase. …
S-a mai observat, de către critici, prezența unui anume arghezianism în textura poeziei lui Gabriel Chifu. Poetul însuși, adept al sintezei, al deschiderii către o pluralitate de modele, a revenit adesea, în ultimul timp, asupra reperului Arghezi, pe care-l consideră pe bună dreptate drept cel mai important poet român al secolului XX. Însă, dincolo de …
Pare incredibil că anul acesta, când l-am fi aniversat la împlinirea a 70 de ani, am comemorat, în realitate, 15 ani de la plecarea dintre noi a poetului și traducătorului Ioan Flora. La fel de impresionant este și faptul că, într-o literatură în care scriitorii își cheltuie talentul în viață și sunt proclamați ca „mari“ …
Îmi revine plăcuta misiune de a-l evoca aici pe cel care, înaintea mea, a ocupat, timp de peste două decenii, fotoliul de cronicar al edițiilor în revista noastră. Plăcută, pentru că, deși e limpede că nu îi putem depăși pe ctitori, sentimentul de continuitate pe niște fundații solide, de participare (fie și modestă) la o …
Într-o cultură serioasă, tipărirea jurnalului inedit al unei personalități de talia lui Nicolae Iorga, acoperind perioada cea mai cumplită din viața savantului (1938-1940), ar fi fost cel puțin un eveniment editorial, dacă nu și academic sau politic. Aceasta, din motive evidente. Pe de-o parte, cum subliniază Andrei Pippidi în Introducere, Iorga nu a lăsat prea …