Comemorăm anul acesta o jumătate de mileniu de la dispariția lui Neagoe Basarab, domnitor și cărturar, de numele căruia se leagă unul dintre cele mai frumoase edificii și, de asemenea, una dintre primele cărți importante ale Evului Mediu românesc.E, poate, momentul – între atâtea exagerări festive – să revenim la o abordare pozitivă a textului …
Cu seriozitatea-i cunoscută, Daniel Cristea-Enache publică, la doi ani după un prim volum masiv al seriei Linia de contur, consacrat prozei contemporane, un al doilea tom, dedicat poeziei.Nu mai e demult un secret că autorul – în momentul de față, cronicarul cel mai constant al literaturii actuale – este, înainte de toate, un practician al …
Unul dintre marile eșecuri ale culturii române – atât de mare, încât nu vorbim niciodată despre el, ca despre legendarul elefant din cameră – constă în insuficienta comunicare cu culturile minoritare din țară, în special cu cultura maghiară. Trăim împreună în condiții civilizate, ne influențăm unii pe alții, dar refuzăm (în special noi, românii) să …
E cunoscută vorba de spirit care spune că drumul spre Infern e pavat numai cu intenții bune. Ediția George Coșbuc – Vorba de acasă, îngrijită de Cristian Bădiliță în colaborare cu Mihael Balint, o ilustrează cu prisosință. Fără discuție, o culegere care să schimbe imaginea unilaterală (și falsă) de poet „cuminte“, bun la serbările școlare, …
Puține romane din primul deceniu de după 1989 mai rezistă astăzi la lectură și încă și mai puține pot constitui, reeditate acum, autentice evenimente literare. Între acestea, Maratonul învinșilor, de Gabriel Chifu, apărut într-o primă ediție în 1997, mi se pare cel mai important. Deopotrivă ca realizare literară și prin tema conținută, care, iată, în …
Am împrumutat epitetul din titlu de la Mihai Zamfir, care, în Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, vol. I, îl descrie pe Duiliu Zamfirescu ca pe un „scriitor politicos“, vrând, desigur, să sugereze (și) altceva.Scriitorul o fi, poate, cam plicticos, însă epistolierul nu e deloc așa, iar ediția critică realizată de Ioan Adam și …
Personalitatea lui Virgil Ierunca – animator al exilului românesc și al opoziției anticomuniste față de regimul de la București – este și astăzi înconjurată de o aură de mister. Izvorând mai mult din necunoaștere decât din cine știe ce tenebre biografice, incertitudinea care înconjoară existența sa publică, mai întâi la București, în cercul „albatrosist“, apoi …
Deși în ultimele trei decenii au apărut destule materiale privind poziționarea politică a lui Lucian Blaga, înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial, o cercetare sistematică a raporturilor sale cu mișcările totalitare și cu dictaturile prin care a trecut lipsea. Misiunea de a o scrie și-a asumat-o Marta Petreu, iar prima observație care trebuie …
Când a apărut, în 1999, prima ediție a cărții Ioanei Pârvulescu, Alfabetul doamnelor, se poate spune că era o lucrare de pionierat în critica românească. Înainte nu exista nimic sau aproape nimic: și perspectiva feminină asupra literaturii aparținea tot bărbaților, chiar dacă pătrunderea doamnelor în literatură – despre care discutaseră aprins interbelicii – se produsese …
Melancolia culturii virgil Mihaiu este congener cu prima promoție echinoxistă – Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Horia Bădescu –, însă a debutat editorial mai târziu decât aceasta. Când a publicat, în 1977, volumul Legea conservării adolescenței, mentorul revistei, poetul și profesorul Ion Pop, se afla deja la Paris, iar publicația, după cum îi scria …
După cum sesiza mai demult Nicolae Manolescu, nu mai avem o piață de idei literare, disputele limitându-se, de câțiva ani, la cuvinte și la ceea ce Maiorescu numea „personalități“. În materie de istorie literară, principalele victime ale acestei dispariții sunt epocile mai îndepărtate, al căror studiu necesită cunoștințe vaste (inclusiv de limbi „rare“, ca latina …
Jurnalul cum epistolar al lui G. T. Kirileanu, îngrijit de Constantin Bostan, a ajuns după o pauză ceva mai lungă la cel de-al cincilea volum. Este unul dintre cele mai ample și – mă grăbesc să spun – mai interesante de până acum, justificând întru totul titlul fixat de editor, și anume Martor la istoria …