Brătienii – o istorie feminină

Nu am să reiau aici butada ieftină conform căreia în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie puternică. Și nu pentru că n-ar fi ade vărată. Ci din cauză că, în ecuația complementarității feminin-masculin, butada sa crifică nepermis nuanțele și eludează experiența tragică pe care femeile și-au asu – mat-o umăr la umăr cu …

Vocea publică și vocea intimă

În mod paradoxal, în pofida implicării civice din anii 1990, vocea publică a Anei Blandiana se aude, cel puțin în viața culturală, mai puternic și mai limpede acum. Cele două volume confesive publicate recent – Soră lume (2020), care s-a bucurat de receptarea cuvenită și în paginile României literare, și Cartea cu delfini (2021), despre …

Mai mult ca recentul

Deși scrisă fermecător, cu o retorică limpede și precisă, contrapunctată muzical de câte o vocabulă încărcată stilistic, Omul recent – probabil, cea mai cunoscută operă a lui Horia Roman Patapievici – e o carte de filosofie. Și nu una d’autrefois, ci actuală. Recurg la această apăsată subliniere, întrucât și acum, când a ajuns la cea …

La periferia Europei Centrale

Recentul volum al lui Ovidiu Pecican, Românii și Europa Mediană. Contribuții la tipologia culturală a Europei, abordează o problemă despre care s-a discutat mult la noi, după 1989, fără ca să se ajungă la o concluzie. Și o face într-un mod cu totul particular, care se deosebește din multe puncte de vedere de toate cele …

Două poete

Lirismul dintotdeauna, ușor întunecat Dacă este adevărat, cum spune Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române, că poezia Norei Iuga nu s-a schimbat prea mult de la debut și până azi, atunci trebuie să adăugăm că volumul recent, marea păcăleală, induce câteva note ceva mai sumbre în tabloul lirismului cu care poeta ne-a obișnuit, de-a …

60/ 80 și… invers

Cu umorul său amărui caracteristic, Nicolae Manolescu semnala cu ceva timp în urmă o transformare care nu e numai biologică: șaizeciștii au devenit… optzeciști (adică au atins pragul senectuții creatoare), în timp ce, la rândul lor, optzeciștii au ajuns… șaizeciști (cu alte cuvinte, „bifând“ vârsta clasicizării). Doi reprezentanți ai fiecăreia din generațiile citate, Constantin Abăluță, …

A explica inexplicabilul

Trilogia cri tică pe care Mir cea Mihăieș i-a consacrat-o lui James Joyce a ajuns la episodul final. Acesta nu a vizat, așa cum poate ne-am fi așteptat, cărțile consacrării scriitorului irlandez, adică Oameni din Dublin (1914) și Portretul artistului la tinerețe (1916), poezia, teatrul sau co respondența scriitorului. Surprinzător, cel puțin pentru cine nu-l …

Reîntâlnire cu Don Cezar

O cuprinzătoare antologie bilingvă ne oferă ocazia reîntâlnirii cu poezia lui Cezar Ivănescu, unul dintre cei mai originali poeți din generația șaizeci și, totodată, figură aparte a vieții noastre literare. Este vorba despre volumul Rod/ Fryt, apărut în condiții grafice de excepție la Editura Ombra GVG din Tirana (Albania), în îngrijirea și traducerea lui Luan …

Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872). Mesianicul conceptual

Poate că pentru istoriografia națională data relevantă pentru sfârșitul epocii fanariote este anul 1821, în care Revoluția slugerului Tudor din Vladimiri a pus capăt domniilor recrutate din Fanar. Însă, din punct de vedere economic și cultural, multe nu se schimbă între 1822 și 1829. Țările Române și-au redobândit, odată cu domnii pământeni, anumite prerogative care …

Efigia profesoarei

De prin anii 1970 și până prin 2010, pentru oricine avea legătură cu studiul limbii și literaturii franceze în Universitatea din București – chiar și pentru cei care, ca mine, după un timp se mutau în alte spații lingvistice –, domeniul începea cu Irina Bădescu.Nu că n-ar fi existat și alți profesori iluștri, unii din …

Doi prozatori ardeleni

Memoriile unui om cuminte Recentul volum Ultimul în spațiul arhaic, subintitulat Memorii. Copilăria, abordează dintr-o altă perspectivă teritoriul care alimentează o bună parte din proza de ficțiune a lui Cornel Nistea. Pentru care copilăria nu înseamnă acea „vârstă de aur“ construită de imaginația fabuloasă a lui Creangă, ci, dimpotrivă, etatea la care se declanșează o …

Un Eminescu viu

Dacă există ceva exasperant în receptarea lui Mihai Eminescu azi, acesta nu este periodicul „pelerinaj“ național, mai mult omagial decât exegetic, care are loc anual, în special în 15 ianuarie. În fond, și-așa nu prea ne amintim de el în celelalte 364 de zile ale anului. Mă deranjează mai mult împietrirea noastră într-o imagine „hieratică“ …