Personalitatea lui Virgil Ierunca – animator al exilului românesc și al opoziției anticomuniste față de regimul de la București – este și astăzi înconjurată de o aură de mister. Izvorând mai mult din necunoaștere decât din cine știe ce tenebre biografice, incertitudinea care înconjoară existența sa publică, mai întâi la București, în cercul „albatrosist“, apoi la Paris, nu contribuie la menținerea în actualitate a operei sale literare, cunoscute nouă mai ales de la microfonul „Europei libere“ sau din publicațiile românești din Diaspora. Legenda, câtă este, nu poate face față asaltului prezenteist, care pretinde să șteargă cu buretele, de-a valma, tot trecutul, în ideea (falsă, firește) că n-ar mai avea relevanță astăzi. Misiunea de a risipi norul de mister care înconjoară biografia lui Virgil Ierunca și-a asumat-o tânăra cercetătoare Alexandra Florina Mănescu, într-o carte deopotrivă ambițioasă, prin claritatea intenției exegetice, și impresionantă, prin rezultatele la care ajunge. Intitulată Aproape totul despre Virgil Ierunca, această originală biografie a scriitorului – care pornește de la o teză de doctorat elaborată sub coordonarea lui Nicolae Manolescu – pune inspirat accentul pe document și pe nevoia de precizie istorică, lăsând deoparte atât de tentantele divagații interpretative, foarte riscante, în cazul acestui scriitor cu operă restrânsă, care a preferat să servească altfel literatura română. Ca să interpretezi ceva, trebuie mai întâi să cunoști obiectul în cauză și circumstanțele modului său de existență. Mai ales în cazul unui intelectual ca Virgil Ierunca, a cărui biografie a fost ocultată (căci regimul comunist nu a mai permis reeditarea scrierilor sale, nici menționarea numelui său, altfel decât în contexte denigratoare) și deformată cu intenție, începând de la rapoartele Securității și până la articolele publicate la comandă în reviste ca „Săp – tămâna“ sau „Luceafărul“. Dată fiind dificultatea de a reconstitui traseul biografic al unui scriitor care, timp de peste 40 de ani, nu a putut fi menționat în presa literară decât în imprecațiile la ordin semnate de Eugen Barbu sau Artur Silvestri, Alexandra Florina Mănescu a ales o modalitate de lucru insolită. În prima parte a cărții, intitulată „Virgil Ierunca – Tablou bibliografic“, cercetătoarea a reconstituit documentar traseul lui Ierunca, de la Lădești la Paris. Apoi, a mers la singurele surse certe, după atâtea decenii de interdicție: în cel de-al doilea capitol al cărții sunt cercetate arhivele (IICCMER, dosarele Securității, Arhivele Naționale), iar în capitolul al treilea este reconstituită personalitatea lui Virgil Ierunca așa cum transpare ea din literatura confesivă a prietenilor. Amplului jurnal ținut de Monica Lovinescu, soție și parteneră indefectibilă de activitate literară și politică, îi este consacrat un capitol separat, în timp ce alte imagini indirecte sunt coagulate într-un „popas“ final. Mult mai bogate decât în alte lucrări similare, anexele cărții de față constituie ele însele un mic tezaur de istorie literară, Alexandra Florina Mănescu punând la îndemâna celor interesați, adesea în premieră, documente esențiale pentru biografia lui Ierunca și pentru viața literară românească dintre 1941-1989. Faptul că reproducerea lor tipografică nu este optimă nu diminuează meritul cercetătoarei, care, indicând limpede sursele actelor și documentelor reproduse în anexe, face posibile investigații ulterioare, eventual mai amănunțite. În cele mai multe cazuri, însă, nu prea mai e nevoie de aceste investigații suplimentare. Aproape totul despre Virgil Ierunca face exact ceea ce declară în titlu că face, și anume, elucidează atât cât este omenește posibil biografia scriitorului. Autoarea se oprește din scotocirea surselor numai când acestea sunt epuizate și, chiar dacă ulterioare dezvăluiri din cine știe ce arhivă ultrasecretă a Securității nu sunt întru totul excluse, la finalul lecturii se poate spune că, în mare, aceasta a fost viața lui Ierunca. Meritele cărții de față sunt multe și încep cu cel al dezambiguizării unor informații și episoade acoperite de legendă. Alexandra Florina Mănescu a făcut muncă de teren, străbătând satul natal al scriitorului, intervievându-i pe cei care l-au cunoscut și cercetând în amănunt arhivele școlare și alte arhive din județul Vâlcea și din București. A pătruns, de asemenea, în arhivele personale ale urmașilor unor scriitori din generația lui Ierunca (Al. Cerna-Rădulescu) sau ale unor colegi și prieteni. Rezultatul acestor minuțioase investigații este elucidarea în întregime a biografiei românești a scriitorului, cel puțin în latura ei evenimențială, începând cu data nașterii, care – după cum constată cercetătoarea – este înregistrată greșit în toate sintezele istorico-literare, de la Enciclopedia exilului literar românesc (1945-1989). Scriitori, reviste, instituții, organizații, de Florin Manolescu, la Dicționarul biografic al literaturii române, de Aurel Sasu. Alexandra Florina Mănescu transcrie, din arhiva Primăriei comunei Lădești, actul de naștere original al lui Virgil Ierunca, în care data este 25 august 1920 (cu precizarea „stil nou“, care face inutile divagațiile din jurul oricărei alte date propuse). La fel de interesante sunt și cercetările care vizează traseul școlar al viitorului scriitor, în cadrul cărora autoarea risipește și confuziile legate de liceul absolvit, care nu este nici „Spiru Haret“, nici „Sfântul Sava“, după cum ar rezulta din amintirile unor cunoscuți. Reconstituirea școlarității este cu atât mai utilă, cu cât ne dezvăluie ceva esențial despre vechea Românie: un stat și o societate în care, pe baza meritului, un copil de țăran din îndepărtata Oltenie studia la un mare liceu de provincie (Liceul de Băieți „Alexandru Lahovari“, din Râmnicu Vâlcea) și, ulterior, putea deveni absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București.
Un alt merit al cărții de față îl repre – zin tă exercițiul permanent, migălos și el, de confruntare a amintirilor legate de Virgil Ierunca: a unora cu altele și a tuturor cu documentele de arhivă. Alexandra Florina Mănescu a dat dovadă de o nesfârșită răbdare și de o tenacitate de detectiv, chiar pentru a scoate la iveală amănunte secundare ale unei existențe de scriitor, pe care alții au expediat-o în legendă sau în informații preluate fără nici o verificare. Biografia propriu-zisă poate părea „subțire“ numai celor care nu citesc cartea: în realitate, cele 70 de pagini de text sunt o broderie infinitezimală de ipoteze examinate până în pânzele albe. Cum am spus deja, până acolo unde arhivele însele se opresc. De-a dreptul pasionant devine, însă, acest exercițiu al confruntării opiniilor subiective în capitolele al doilea și al treilea. Arhiva Securității și documentele conexe din Arhiva IICCMER, respectiv, din Arhivele Naționale conțin povestea tristă a urmăririi și denigrării scriitorului de către fostul regim comunist. Care nu a lăsat neutilizată nici o resursă securistică, de la interceptarea corespondenței la spionarea prin diverși turnători și agenți de influență care soseau la Paris, câteodată, ca scriitori… Îl aflăm aici, firește, pe nelipsitul (și tragicul, în fond) Artur, alias Ion Caraion, dar și pe alții, inclusiv anonimi care supravegheau relația scriitorului cu părinții rămași în țară, la Lădești. Neașteptat de interesantă este lectura jurnalului Monicăi Lovinescu sub aspectul reflectării figurii lui Virgil Ierunca: examenul la care Alexandra Florina Mănescu supune textul produce revelația profunzimii iubirii spirituale dintre cei doi, care nu a fost un simplu mariaj, ci o legătură de destin. E remarcabil că această biografie a lui Ierunca, pornită de la o cercetare doctorală, a căpătat această configurație, de amănunțit examen documentar al existenței scriitorului, în loc să se transforme într-o nouă mostră de maculatură interpretativă universitară. Întrucât nu putem spera că, decenii bune de acum încolo, se va mai ocupa cineva de personalitatea acestui scriitor special, cartea de debut a Alexandrei Florina Mănescu e un evident câștig pentru istoria literară, care dispune acum de tot ceea ce trebuie știut în legătură cu viața uneia dintre cele mai importante personalități ale exilului anticomunist românesc.