In memoriam Ion Vlad: Profesorul și „vechea prietenie indelebilă“

  Teoretician şi critic literar, Ion Vlad (26 noiembrie 1929, Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud – 9 decembrie 2022, Cluj-Napoca) a absolvit Facultatea de Filologie (secţia română) a Universităţii „Victor Babeş“ din Cluj (1952). A rămas la catedră, devenind, în 1972, profesor titular al disciplinei Teoria literaturii. A fost decan al Facultăţii, Rector al Universităţii „Babeş–Bolyai“ (1976–1984). …

Ștefan Agopian – 75. Scrisul corporal, cu umbre și muzici

Ddebutând în 1979 cu o carte, Ziua mâniei, predată editurii în 1972, Ștefan Agopian va fi comentat mereu și din perspectiva (non)apartenenței la optzecism („Nu au știut unde să mă pună“, recunoaște oarecum amuzat într-un interviu), inventariindu-se anume trăsături postmoderne sau metaficționale: „Proza lui Ștefan Agopian, zice Radu G. Țeposu, cu toată aparența ei de …

Cronica unor morți anunțate

Omul e surprins de moarte, fiindcă „știința morții“ nu e înnăscută, cum pare a fi la alte viețuitoare, iar societatea nu-și propune educarea lui pentru moarte. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc toate prin ocultarea finitudinii. „Dezmoștenit al naturii“, cum îl consideră Edgar Morin, omul se naște nepregătit pentru viață. El trebuie să învețe și ceea …

Căderea în timp. Divagații

„Și tare-i târziu” Bacovia Îmi vine în minte o veche povestioară parabolă, ilustrată cu o linie retro a desenului: X a urcat să repare àcele marelui orologiu din turn. Piciorul i-a alunecat, iar X a căzut din spațiu în timp. Pripit, ești gata să te „contrezi”. Cadranul e timpul, știm prea bine, iar X cade …

Arta de a muri marca Săpânța

Cimitirul vesel de la Săpânța e, fără îndoială, unic în România și nu cred că sunt multe în lume care să-i semene. De spus de la început, însă, că singularitatea lui e de nuanță, nu de esență, căci toate cimitirele lumii sunt forme de instituționalizare a morții, de organizare a ei în relație cu cei …

Culise revărsate sau despre transparența opacă

O vorbă veche românească recomandă discreție certând prea marea revărsare de intimități în spațiul public: nu se cuvine „să dai din casă“; există lucruri de ne-spus, traducerea lor în cuvinte poate fi trădătoare și chiar primejdioasă, cele mai secrete întâmplări din interiorul unei familii rămân și trebuie să rămână taine. Tot astfel, osatura intimă a …

Însingurare întoarsă spre Lume

Anul acesta, mai mulți dintre echinoxiștii primi împlinesc sau ar fi fost să împlinească trei sferturi de veac: Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând, Mariana Bojan, Olimpia Radu, Petru Poantă. Unii cu un an mai devreme (Eugen Uricaru, Aurel Șorobetea), alții cu un an mai târziu (Marian Papahagi). Dacă la ora începuturilor 75 mi se …

Fascinația olfactivă și literatura

Am citit pe net despre o expoziție inedită inaugurată la Muzeul Prado din Madrid: tabloul The Sense of Smell, unul dintre cele cinci pictate de Jan Brueghel cel Bătrân (flora și fauna) împreună cu Peter Paul Rubens (figurile alegorice) într-o serie dedicată simțurilor. În pictura Simțul mirosului, au fost identificate 80 de soiuri de plante. …

Lumea românească, un portret în canon deconstruit

În Colecția Scriitori români contemporani coordonată de Andreea Răsuceanu la Editura Humanitas (îmi place că pune „în vedetă“ CZU-ul, 821.135.1; mi se pare semn de bună rânduială), a apărut o nouă carte de Mihai Măniuțiu: A șaptea viață a lui Alexandru Royce. Un excelent controlat portret-în-canon-deconstruit al României contemporane. Să spun de la început că …

Shakespeare și desfătarea

Răspunzând unei anchete a României literare despre cărțile bune ale anului 2020, rețineam și Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi, primele două cărți dintr-o serie care scriam „promite rare desfătări cititorilor – comentarii pe cât de savante, pe atât de savuroase, o lectură încrucișată și împerecheată a operei lui Shakespeare cu reconstituiri ale vremii sale și …