Romanul lui Ian McEwan Mașinării ca mine (Polirom 2019; trad. Dan Croitoru) pune câteva întrebări fundamentale despre condiția umană prin intermediul unei confruntări incomode între omul Charlie și un robot super-perfecționat cu numele Adam. Deși e proprietatea sa, căci l-a cumpărat cu bani mulți, primiți dintr-o moștenire, și deși Adam are setări din fabrică („sinonimul …

Am scris adesea despre locuri și locuiri, despre relația scriitorului cu natura ori despre interioarele Tiffany pe care le descrie, apropriindu-și-le, în cărțile sale. Am reținut cuvintele lui Saramago: „lumea noastră exterioară“ e, „în orice clipă și împrejurare, un fel de prelungire a lumii noastre interioare și la fel de variabilă atât una, cât și …

Se spune, de obicei, că omul se deosebește de celelalte viețuitoare prin aceea că apelează la vorbirea articulată, mijloc sonor de exprimare și comunicare. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Că nu înțelegem „limba păsărilor“, sau a delfinilor nu înseamnă nicidecum că viețuitoarele cu pricina nu comunică într-o limbă, ci doar că nu e …

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup. (Lucian Blaga) Ceea ce se oferă privirii noastre nu este un dat, ci un lucrat și, deci, un artificiu. Prizonieri ai propriilor noastre limite senzoriale, acceptăm realitatea indubitabilă a aparenței. Sufletul însuși nu este un atribut al omului, ci rezultatul activității sale asupra lumii și asupra sinelui, …

Un roman nonficțional distopic”, cartea lui Benjamín Labatut Când nu mai înțelegem lumea (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Pandora, 2022) este un fel cu totul aparte de romanțare, în sensul că meditația autorului în marginea „legăturilor complicate dintre descoperirile din lumea fizicii și a matematicii și tendința umanității de a se autodistruge” întrețese palpitant și …

A trecut aproape un sfert de veac de când am scris prima dată despre feminitatea limbii române, argumentând că este feminină (cu o doză de androginie venind dinspre ambigene) fiindcă lucrurile cele mai importante pentru om și pentru existența sa în lume sunt exprimate de limba noastră cu substantive feminine. Un rol de netăgăduit îl …

Omul e surprins de moarte, fiindcă „știința morții“ nu e înnăscută, cum pare a fi la alte viețuitoare, iar societatea nu-și propune educarea lui pentru moarte. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc toate prin ocultarea finitudinii. „Dezmoștenit al naturii“, cum îl consideră Edgar Morin, omul se naște nepregătit pentru viață. El trebuie să învețe și ceea …

„Și tare-i târziu” Bacovia Îmi vine în minte o veche povestioară parabolă, ilustrată cu o linie retro a desenului: X a urcat să repare àcele marelui orologiu din turn. Piciorul i-a alunecat, iar X a căzut din spațiu în timp. Pripit, ești gata să te „contrezi”. Cadranul e timpul, știm prea bine, iar X cade …

Am văzut pe net un filmuleț comic: un tată și fiul lui se află într-o încăpere în care intră deodată o fantomă tradițională, adică un cearșaf umblător. Copilul se sperie, dar tatăl îi explică: nu e nimic de temut, doar o pânză sub care se ascunde un om. Cum copilul nu pare să-l creadă, tatăl …

Cimitirul vesel de la Săpânța e, fără îndoială, unic în România și nu cred că sunt multe în lume care să-i semene. De spus de la început, însă, că singularitatea lui e de nuanță, nu de esență, căci toate cimitirele lumii sunt forme de instituționalizare a morții, de organizare a ei în relație cu cei …