Uniune a minții cu trupul (după Lucrețiu), omul a traversat etape succesive de împăcare a fețelor sale ori, dimpotrivă, de divorț. Trupul e periodic satanizat, împins în umbră, în noapte. Indiferent ce se întâmplă între oameni – căci interdicțiile nu reușesc să paralizeze intimitatea secretă și mereu promiscuă (potrivit mentalului dominat de porunci) a alcovului …
„Înainte de moarte”, nuvela lui Marin Preda, surprinde oscilarea umană între teribila incertitudine și spaima de certitudine în legătură cu ceasul morții. Stancu lui Stăncilă stă să moară, asemeni lui Ivan Ilici, personajul lui Tolstoi. Știa, ca membru al unei specii muritoare, că va muri. „Junghiul” are rostul de a transfera moartea colectivă – toți …
Simplificând: omul se definește (și) prin pasul important pe care l-a făcut transformând în artă nevoile sale fundamentale: hrana, adăpostul, perpetuarea. O dată cu descoperirea focului, apare gătitul (nu întâmplător, în limba română a găti e rudă cu a se găti, cu împodobirea veștmintelor și a trupului; amândouă trimit la senzația că lucrurile nu sunt …
Să spun mai întâi că smintirea o iau în sensul dublu al etimologiei pe jumătate inventate de mine: las deoparte deducerea lui a (se) sminti din slavă (chiar dacă nu-mi displace nicidecum această latură a limbii noastre care o face și mai specială și, poate, mai mlădioasă), și avansez ipoteza că smintirea se trage din …
„Patria vieții e numai prezentul“ (Mihai Eminescu) De-a lungul anilor, de câte ori m-a nemulțumit vreo împotmolire, vreo derută, vreo stângăcie a societății românești, le-am dat repetat dreptate unor C. Drăghicescu ori Cioran, cel din Schimbarea la față…, să zicem, dar mai ales lui Constantin Rădulescu-Motru care, în capitolul despre psihologia poporului român inclus în …
Vizualizez, poate într-un grad mai mare decât cel obișnuit, ceea ce citesc. Ochii minții sunt gata să „vadă“ ceea ce înșiră literele pe hârtie. Se ivesc priveliști, siluete, alcătuiri de forme și culori, care își caută singure (oarecum) corespondentul în imagini plastice ori muzicale deja stocate de-a lungul vieții în memorie. Întrepătrunderea e imprevizibilă și …
În urmă cu mai mulți ani, la vernisajul unei expoziții de pictură, am exclamat scurt în fața unei lucrări: „îmi place!“ Un distins coleg din grupul cu care eram a intervenit cu o stranie doză de agresivitate: „Când e vorba de artă, nu are ce căuta plăcerea!“ I-am replicat atunci și repet acum că se …
Știm (sau credem) că doar ce este povestit există. Verbalizarea, în sens foarte larg, are menirea de a eterniza realitatea. Punerea în cuvinte dă miezului real culoare, formă, sens, direcție, rezistență, forță. Realul devine prin ficțiune (orice punere în cuvinte este o ficțiune) mai real. Vorbeam altădată despre paleoplastica romanescă, despre capacitatea prozatorilor cu har …
Am traversat trei anotimpuri stranii în care spaima de moarte și inconsecvența răspunsurilor „oficiale“ la criză au dus la nesiguranță și neîncredere în tot ce configura, până nu de mult, viața comunitară normală. Nu una netulburată de excese, dar cu o aparență a lucrurilor aflate cât de cât sub control care să ne îngăduie amânarea …
De curând, dat fiind că gara planetară (cum am numit-o nu de mult tot în acest spațiu) amenință să devină cronică, iar noi „tot tresărind, tot așteptând“, mi-a venit din nou în minte o nuvelă din Antologia prozei fantastice a lui Roger Caillois: Păianjenul lui Hans Heinz Ewers (tradusă de Paul Zarifopol). Povestea acceptă, firește, …
Scriind de-a lungul anilor despre cărțile lui Ioan-Aurel Pop, am remarcat de fiecare dată eleganța limbii sale și claritatea argumentelor, mereu de bun-simț și atent documentate. Tot scrisul său, fie el academic ori eseistic, este rodul unei îndelungi meditații, al ruminării datelor acumulate în numele unei curiozități intelectuale ardente și al unei nobile stări de …
Cândva prin anii 1970, făcuserăm drumul de la Cluj la Agnita s-o ducem pe Laura în vacanță la bunici. Trenurile umblau cum umblau – căci era vremea inundațiilor –, cu întârzieri previzibile, cu opriri de lungi minute ori chiar ceasuri în câmp deschis. Dar știam la ce să ne așteptăm, toate neajunsurile puteau fi acceptate …