Focus Șt. Aug. Doinaș – 100: Ardealul estetic: „şi cornul sună, însă foarte puţin“

Cercul literar de la Sibiu și „Almanahul literar“ au avut mereu pentru mine o înrudire de imagine fotografică. Simplă impresie vizuală, cu alte cuvinte. Binecunoscutele poze solemne de grup îmi vin în minte ori de câte ori se vorbește despre vreunul dintre reprezentanți. În ambele cazuri, imaginea e și poză anume compusă pentru a transmite …

Instanțe prozastice

Două cărți de proză citite una după cealaltă, ba și intersectat pe secvențe la o a doua lectură, mi-au dat ideea amănunțirii în paralel a chemărilor la judecată ale lumii contemporane. Este vorba despre Crime la Elsinore (ediția a treia, definitivă), a lui Horia Gârbea, și Stele pitice, debutul în proză al lui Răzvan Voncu, …

Despre gureșa tăcere a restului

Lui Alexander Baumgarten, profesor de istoria filosofiei medievale la Universitatea „BabeșBolyai” din Cluj-Napoca, i-am urmărit de-a lungul anilor isprăvile, impresionată de eleganța gesticulației sale în teritorii pentru multă lume exotice. Îngrijește ediții, traduce și comentează aplicat opera unor autori precum Aristotel, Plotin, Augustin, Toma din Aquino, coordonează, la Polirom, colecția „Biblioteca medievală” (45 de volume …

A lumii amăgire sau despre credințe și încrederi

Amăgire“, zice Ioan-Aurel Pop în Veghea asupra limbii române, „provine, se pare, dintr-o sintagmă veche, având în centru substantivul latinesc magus (preot păgân), provenit din grecescul magos. Până la un moment dat, spre finalul Antichității și începuturile lumii medievale (prin anii 400-600 d. Hr.), termenul respectiv trebuie să fi fost admagire, formă din care se …

Coloana sonoră sau despre muzici și zgomotiri

De la naștere, ba se pare că și dinaintea ei, înotăm într-un ocean de sunete pe care învățăm să le distingem. Le auzim și fără să vrem, le ascultăm când vrem („Ah, lucrurile cum vorbesc“). Recunoaștem vocile părinților, citim în intonația celuilalt semnale de bine ori de rău. Înregistrăm ciripit de păsări, uneori învățând să …

Paralele intersectate

N-am făcut decât să trăiesc, dar și din asta se moare“, așa sună în traducere finalul unui poem de József Attila, versuri la care am trimis adesea în cărțile mele despre muritudine. În pagina de poezie din nr. 11-12 al revistei „Steaua“, Markó Béla (traducere Kocsis Francisko, el însuși poet și prozator remarcabil) trimite la …

Între sau miezul lucrurilor

M-am situat dintotdeauna de partea acestui între al nuanței, cu un relativism echilibrat. Refuz să descriu lumea sever maniheist în alb și negru, oameni, lucruri, întâmplări nu le etichetez pripit în negru tăciune versus alb imaculat, caut și găsesc argumente că „adevărul e la mijloc“, în bogatul teritoriu al miilor de griuri, unele luminoase, altele …

Limba română, averea și fireaL

Limba română nu e doar averea cea mai de preț a românilor, cum bine s-a spus, ea e și firea noastră, cum iarăși s-a spus deja de secole despre legătura tuturor limbilor pământului cu felul de a fi al oamenilor ce le vorbesc. Nu întâmplător, în limba română, limbile și neamurile erau cândva sinonime (Neagoe …

Pământul și pământurile

Printre stereotipurile moștenite din generație în generație, două par de neclintit, căci niciun gând îndoit nu le dă târcoale: Pământul, casa noastră și Mama Natură. Dacă încercăm o privire mai nuanțată, constatăm imediat că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, iar posesivul e cel puțin fragil.Pământul ca Terra nu ne are nicio clipă în …

Interioare Tiffany și alte refugii

Spre deosebire de cuibul ori vizuina animalului, casa e un spațiu cu înțeles uman, nu doar biologic (Michael Paul Jones, Notes toward a Philosophy of Architectural Space). Casa apare ca încorporare/întrupare a memoriei și speranței, acestea ținând deopotrivă de neam, de familie, de individ. Forța casei ca imagine poetică arată că semnificația ei e strâns …