Din capul locului moralmente declinantă ni se prezintă poezia lui Ioan F. Pop prin emblema „umbrei“ sub care se situează. Străbătută de „o rece melancolie“, înfrigurată, tînguitoare, uneori tangentă la patetism, înșiruind diverse ipostaze ale cedării, inclusiv imagini fantomatice spre a poposi în ceea ce pare indicibil. Crepusculul înaintează într-un nocturn constrîns de reprezentații onirice: …

În 1990 am locuit o vreme la cîțiva zeci de metri de Ateneu, ceea ce mi-a îngăduit bucuria de-a primi frecvent vizitele unor scriitori între care se afla și Nicolae Florescu. Istoric și critic literar, nu în ultimul rînd publicist cu o tematică civică ale cărui articole începusem a le citi în „Jurnalul literar“, inaugurat …

O amplă confesiune cu adresă erotică reprezintă materia ultimului volum de versuri al lui Mircea Stâncel. Motivele de la care pornește tind a contura nu doar profilul afectiv al actantului liric, ci și o viață în trăsături ce se întrepătrund cu un mediu, o epocă. Din aproape în aproape poetul își revendică un fundal biografic …

Oblomov, unul din acele personaje predestinate a deveni mai frecvent amintite decît autorul lor. Propunîndu-și a urmări fenomenul într-un eseu, Iacob Florea consemnează contradicția inițială dintre aparența pasivă, apatică a termenului generat de romanul lui I. A. Goncearov, și cariera imprevizibilă de care a avut parte: „Oblomovismul pare un cuvînt nevinovat. Aproape liniștit, ca și …

Dacă Albert Camus a caracterizat Franța drept „o revoltă fie și in spe”, ne putem da seama că realmente spațiul acesteia ilustrează diversele formule ale aspirației spre libertate, aidoma unui specific pe care în multitudinea obiectivelor sale istoria l-a confirmat mereu. Libertatea: un ecuson al spiritului francez. Între disciplina germană și reticența britanică, Hexagonul e …

Un limbaj voit sever, în cheie scientizantă e permanent prezent în versurile Ofeliei Prodan. Poeta dă impresia de-a se afla în sala de așteptare a unui psiholog ori psihiatru, compunîndu-și anticipat confesiunea pe care urmează a o debita acestuia, într-un șir cabrat de preciziuni ce intră de fapt în idiomul specialiștilor cu pricina. O intruziune …

Angela Furtună cultivă o poezie elegant vitalistă, revărsîndu-se îmbelșugat din interiorul eului spre a cuprinde lumea în parametrii săi. Realul și ficțiunea, materia brută și cea biologică, rațiunea și senzoriul o slujesc deopotrivă într-o strădanie de-a acorda o aparență de normalitate acestui clocot formalizat. Nimic nu s-ar cuveni omis. O insațiabilă dorință de-a filma tot …

Fostul meu coleg de la Școala de Literatură, Paul Goma, e un disident emblematic. Cu toate că intitulîndu-și corespunzător substanțialul volum ce i-l consacră, Mariana Sipoș a întîmpinat aspra cochetărie cu care acesta a respins termenul: „Noi n-am disidat de nimeni, noi am fost întotdeauna împotriva comunismului“. „Prefațat“ s-ar putea zice de Panait Istrati, care …

Dimitrie Stelaru se bucură de o reputație de personaj cel puțin egală cu cea de poet. A fost de-a lungul vieții hamal, miner, funcționar, zidar sau pur și simplu om al străzii. Așadar, o condiție existențială al cărei spectru extremist se regăsește cu prisosință în versurile sale. Omul a intrat într-o anecdotică de extravaganțe (și-a …

O surpriză ne-a produs-o lectura unui optzecist întîrziat din pricini politice, purtător de nume voievodal, Romulus Brâncoveanu. Membru al Cenaclului de luni, debutînd în 1974, în revista „Luceafărul“, prezent în două volume colective din 1982 și 1984, nu s-a putut înfățișa cu un volum propriu decît după prăbușirea dictaturii ceaușiste, în 1991. Una din victimele …

Un eveniment istoric de seamă poate conține complexități, episoade contradictorii, derivații dezagreabile care scapă în timp conștiinței publice. Perspectiva păstrează exclusiv contururile sale de căpetenie, idealizatoare. O analiză atentă e în măsură a aduce la suprafață ceea ce părea scufundat în uitare, completînd prin expresivitatea detaliului ansamblul monumental. E ceea ce întreprinde Constantin Călin luînd …