Lună: iulie 2019

Personajele și Capitala

pentru personajele literaturii române „soarele răsare de la București”. Când literatura noastră a început, drăgăliță Doamne, a umbla copăcel, Capitala Valahiei, devenită apoi a Principatelor Unite (1862) și mai târziu a României Mari, se stabilise de secole pe malul Dâmboviței. În 1659, sub domnia lui Grigore Ghica, un ordin turcesc consfințește Bucureștiul drept Capitală a …

Viața la țară

Stejarul multisecular din Cajvana, azi. Școala Generală din Cajvana (în prezent grup școlar). În vara lui 1970, la scurtă vreme după terminarea facultății, s-a organizat repartizarea absolvenților pe posturile de profesori de română disponibile, în ordinea mediilor obținute. Ne-am întrunit toți absolvenții din țară din acel an într-o sală imensă (sala de sport a unui …

Poezia, regina și cenușăreasa…

Genul cel mai afectat de transformările de după 1989 ale societății românești a fost, evident, poezia.Nu atât la nivelul discursului (deși și aici sunt de notat unele efecte), cât la cel al poziției și receptării poeziei. Care și-a pierdut poziția de „regină” a literaturii, devenind, astăzi, o cenușăreasă a tirajelor și a difuzării. Paradoxul este …

Istoria literară: clivaje și divergențe

În cei 30 de ani scurși de la prăbușirea comunismului, istoria literară a trecut printr-o serie de evoluții divergente. Pe de-o parte, ea și-a pierdut, treptat, publicul, la ora actuală nemaiexistând, cum spune Nicolae Manolescu, o reală piață pentru această disciplină, cu excepția acelora care, prin natura profesiei lor, continuă să o practice. Deculturalizarea societății …

Două generații

O discuție despre proza ultimelor trei decenii din literatura română poate fi purtată, desigur, cu instrumentele criticului literar, ale analistului de ficțiune și de non-ficțiune cu coeficient de expresivitate artistică. Dar – pentru o dată – e nevoie de o încadrare mai largă și de o perspectivă puțin diferită asupra operelor de proză, pentru a …

Literatura este (și) o problemă de rezistență. Interviu cu Dan Cristea

Cristian Pătrășconiu: Credeți că s-a scris vreodată mai bine în literatura română decât în ultimele trei decenii? E ușor provocatoare această întrebare… Dan Cristea: Categoric da. Nu am o privire triumfalistă asupra literaturii din ultimele trei decenii, pentru că nu ar fi conform adevărului. S-a scris, da, mai bine decât acum, în ultimele decenii. În …

Gânduri răzlețe despre eseistica ultimelor trei decenii

Eseistica înainte de 1989 Într-o cultură în general literaturocentrică, precum cea autohtonă, de regulă eseiștii sunt enumerați și analizați după scriitori, critici și istorici literari. Aceasta nu înseamnă neapărat că importanța eseului a fost neglijată. Numai că genul eseistic a avut mult de suferit fiind de fapt aproape părăsit în primul deceniu de comunism din …

30 de ani în 7205 semne

Când mi s-a propus tema asupra căreia să mă pronunț, „Arta românească după 30 de ani“, primul impuls a fost acela de a considera că ne desparte o prăpastie de perioada anterioară lui 1989. Deși, retrospectiv privind lucrurile, realitatea acestui moment rămâne, coborând „la firul ierbii“, ruptura nu e atât de bruscă, precum pare. Ea …

30 de ani de cinematografie postcomunistă

Ca prin minune strecurat prin sita cenzurii, Moromeții lui Stere Gulea din 1988, terminat într-un enigmatic dubitativ „Niculae, unde mergem noi domnule?“, și Noiembrie, ultimul bal, filmul lui Dan Pița, apărut chiar în noiembrie 1989 și mișunând de „șopârle“, ecranizare a romanului Locul unde nu s-a întâmplat nimic al lui Mihail Sadoveanu, figurau sfârșituri de …