Jurnalist, om de televiziune, scriitor prolific, Stelian Țurlea propune cititorilor un roman sprințar, pe o temă familiară dar tratată neașteptat, inteligent, cu umor și rafinament. Prozatorul ne dezvăluie, fără a lăsa vreo urmă de îndoială sau de mister, despre ce e vorba în paginile micului său roman, încă din titlu: L-au răpit pe Moș Crăciun! …

Cutremurătoare în simplitatea ei, o sentință notată de Ion Vianu: el spune că într-un oraș pot exista în același timp locuințe neocupate și oameni care dorm sub cerul liber… Nu evidența surprinde, ci poezia involuntară din formulare. Câte feluri de cetăți, atâția oameni, și invers, așa echivala Platon, în Republica, contradicțiile relației identitate-oraș. Aproape de …

Pe urmele unui model sacru, Mihai Măniuțiu își construiește „lumea“ în șapte povestiri, câte una pentru fiecare din cele șapte zile ale săptămânii, cele șapte culori ale curcubeului, cele șapte note muzicale, șapte trepte de acces în templul cunoașterii și „așa mai departe“. Jucându-l pe Mefisto este o lume atent construită, bijuteria unui orfevru, pentru …

Ajuns la o vârstă venerabilă, prozatorul Gheorghe Jurcă semnează un volum de versuri în care a încercat o simbioză între elemente biografice și elemente mitologice. Aurel Pantea găsește că poetul este un „vitalist molcom“. Autorul Nimicitorului notează că al său confrate aduce într-un prezent al percepțiilor semiadormite o perioadă demult trecută, care ar fi fost …

Despre Felicia Mihali am scris la debutul său promițător, petrecut acum peste două decenii în România. Doar trei romane au apărut în țara natală a autoarei, care a devenit, din 2002, scriitoare canadiană de limba franceză. În Canada au apărut 11 romane de Felicia Mihali, incluzînd și traducerile celor trei cu care și-a început cariera. …

Refrenul care străbate noul roman al lui Matei Vișniec poate fi redus la următoarea scenă: o maimuță (istoria) aruncă de pe soclul pe care se găsește (timpul) cu tot ce are la-ndemână (războaie, ideologii etc.). Din haosul rezultat, istoricii se străduiesc să refacă ordinea prin rațiune. Senzațiile de hazard și batjocură ale istoriei inflamează destinele …

Există o tradiție a prozatorilor ardeleni care privilegiază spațiul, nu atât geografic, ci mai ales cultural, care este satul transilvan. Declanșată de mișcarea iluministă a Școlii Ardelene, atingând punctul său cel mai înalt prin Liviu Rebreanu, această tradiție a desenat pe cerul literar românesc o constelație dintre cele mai frumoase, iar dintre stelele sale, cu …

Un posac încins de viciu și miracol, mizantrop paradoxal, cu drag de lume și urând-o pătimaș, arțăgos în idei și nevrednicit să-și manifeste credința, Dan Stanca scrie ca și cum ar vrea să ardă încet, la flacără măruntă, în care-și prinde, cu mirare masochistă, fluturii-obsesii. Adeseori, focul e albastru, iar dacă nu-l găsește, numaidecât un …

„Poveștile oamenilor sunt în fapt esența vieții! Ce-i viața decît o poveste personală a fiecăruia din tre noi, cu micile ei victorii sau cu eșecurile ei? Dar nu numai atît! Fiecare dintre poveștile pe care le auzi, devin poveștile ta le. Ele se integrează în propria-ți biografie“; „Iubirea are un cod, spun romancierii, are un …

După publicarea jurnalului unei alte doamne de onoare a reginei Maria – este vorba despre Irina Procopiu (Polirom, 2016) – istoricul Georgeta Filitti traduce, prefațează și adnotează de această dată memoriile Simonei Lahovary, fiica politicianului conservator Alexandru N. Lahovary, ea însăși, doamnă de onoare și apropiată a reginei Maria. Membră a unei vechi familii de …

Trei romane apărute în ultima vreme restaurează o ruralitate scufundată în psihologii și procese deconstruibile. Cât de aproape sunt ploile reci de Bogdan Coșa, Ioșca de Cristian Fulaș și Să nu lași moartea să te găsească de Bogdan Răileanu. Ce mi se pare ingenioasă e maniera, care, deși traversează reflexe din Sadoveanu și Preda, se …

Am scris despre toate cărțile lui Tudor Ganea cu încredințarea că talentul zvâcnește în scrisul lui atât de natural, încât ce-i lipsește e doar educarea instinctului. Încă o dată, se vede bine că autorii cu biografii încăpătoare reușesc să acopere zonele așa-zis barbare din narațiuni, în care patologicul iese din schematism și se răstoarnă în …