Volumul lui Nicolae Oprea, Puncte de reper în istoria literaturii române, apărut în acest an la Editura Limes, cuprinde patru părți, care se referă la teme și la perioade diferite din istoria literaturii române, dar și moduri diferite de abordare a literaturii epocilor respective. Autorul combină critica și istoria literară. Probabil că fiecare capitol al …
Așa cum se spunea în vremuri (nu) demult apuse, G. P. Volceanov are „vîrsta revoluției noastre”. S-a născut în 1989. Este fiul distinsului traducător și shakespearolog George Volceanov (prenumele său complet este George-Paul), dar nu pentru aceasta îl apreciem. Încă tînărul autor este poet, prozator, lexicograf, co-autor de dicționare (cel al argoului englez a apărut …
Ceea ce ne atrage mereu este necunoscutul operelor“, îi mărturisea Jean Starobinski profesorului Ion Pop în 1976, într-un interviu publicat în cartea Conștiințe critice (Editura Limes, 2021). Planificat ca un „modest omagiu“ adus Școlii de la Geneva, pe ai căror corifei criticul român i-a cunoscut personal, i-a admirat și tradus, volumul se configurează, treptat, într-o …
După 1989, s-a produs un reflux al receptării critice în cazul lui Marin Preda, unul dintre vârfurile valorice ale generației războiului. Iar studiile istorico-literare s-au concentrat, în mare măsură, pe circumstanțele morții sale tragice, uzând de confesiuni aproximative. Face excepție Stan V. Cristea, istoric literar cu temeinică pregătire și înclinație vădită spre cercetarea minuțioasă a …
În (auto)prezentarea de pe coperta a patra a celei mai recente cărți a istoricului și criticului lite rar Nicolae Oprea, Puncte de reper în istoria literaturii române (Editura Limes, 2022), se rețin două afirmații care proiectează, în fond, țintele volumului: „Culegerea de glose și comentarii critice mai ample reliefează o serie de repere determinante din …
În Puncte de reper în istoria literaturii române (Editura Limes, 2022), criticul și istoricul literar Nicolae Oprea „inițiază“ o bibliotecă de conjunctură, cu nume de autori și de opere, reținute după gustul propriu, după logica universitarului care se „confruntă“ cu o generație cititoare care are nevoie de o îndrumare punctuală. De aici, un aer didactic …
Să scrii cu spontaneitate, cu impetuozitate, cu revărsare de bucurie, suplețe și mobilitate cronica unui mit, de exemplu: Dobrogea! Fiindcă, după mine, ea este asemenea unei țări nedescoperite în totalitate în ceea ce privește spiritualitatea sa milenară. «Insula» aceasta oferă cititorului numeroase elemente magice, uimitoare, captivante, care, așa cum se știe, coe xistă în, și …
Critic universitar de largă cuprindere exegetică – între avangardism și literatura actuală –, Ion Pop reconstituie temeinic în Conștiințe critice momentul istoric al „Școlii critice de la Geneva“ din anii 1970-1976, cu aport reformator în critica modernă europeană. Manifestându-se ca un grup omogen de teoreticieni și analiști inventivi ai textelor fundamentale, alcătuit spontan prin afinități …
Profesorul Ioan Lascu a avut ocazia de a fi martorul începuturilor Generației 80. În calitate de student al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, așadar în anii 1970-1974, el a fost coleg cu primul val al prozatorilor optzeciști, cei care au premers afirmarea puternică a generației de la sfîrșiul deceniului opt …
O premisă pertinentă epistemologic poate duce la rezultate convingătoare un studiu pândit de nesfârșite primejdii, căci e dedicat unei fațete a poetului național, drept care așteptările receptorului sunt pe măsura mizei din desfășurarea interpretării, musai expurgată de tentația encomiastică. Este ceea ce îi reușește lui Cassian Maria Spiridon când se apleacă asupra laborioasei activități de …
Constantin Cubleșan începe sinteza sa privind Defăimarea lui Eminescu, aproape firesc, aș spune, cu un rezumat și o analiză a studiului lui Alexandru Dobrescu, Detractorii lui Eminescu, apărut tot la Junimea ieșeană. Alexandru Dobrescu, el însuși un temut polemist în vremea tinereții sale, cînd scria cronica literară la revista „Convorbiri Literare“. Nu cred că, timp …
Și atunci când nu comentează scriitori canonizați – pentru că ceea ce face cu precădere, entuziast și avizat, e imersiunea în galeria care formează ceea ce numim, îndeobște, Panteonul neamului –, Mircea Anghelescu apelează, natural, la arsenalul critic de tip clasicizant, largo sensu, unde limpezimea, rigoarea și notația caracterologică, în spiritul „fizionomiilor“, se situează la …