În 2023, la Editura Academiei, a apărut volumul Geografia literară a României purtând semnătura reputatului critic și istoric literar Cornel Ungureanu. Este vorba despre reluarea unui proiect mai vechi, inaugurat în 2002 cu lucrarea intitulată Geografie literară și continuat cu Geografia literaturii române, azi. Muntenia (2003) și Geografia literaturii române, azi. Banatul (2005). Ulterior, procesul cartografierii literaturii române a continuat prin cele trei ediții ale Istoriei secrete a literaturii române. Recenta lucrare conține trei secțiuni ample: Muntenia și deschiderile spre sud, Moldova și sentimentul abisal al culturii și Basarabia și deschiderile spre răsărit.
Importante pentru înțelegerea amplului proiect editorial sunt ideile exprimate în Argumentul cărții. În viziunea criticului, o geografie a literaturii nu înseamnă decât în aparență o abandonare a criteriului estetic, esențial pentru Titu Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Ion Negoițescu și Nicolae Manolescu. Preocuparea criticului a fost aceea să realizeze „o istorie alternativă a literaturii, în care să citim cu folos așezarea spațială a temelor, obsesiilor, proiectelor“. Cornel Ungureanu este de părere că „nu vom înțelege literatura română dacă vom fi mereu cu ochii către capitalele marilor culturi, complexați de lipsa de notorietate a scriitorilor noștri“. În prelungirea lui Aurel Martin, exegetul vorbește despre necesitatea depășirii „complexelor literaturii române“, informând și aducând la cunoștința întregii lumi valorile culturale autentice ale acestui spațiu literar. De aici și necesitatea cartografierii culturii române, expresie a unei identități asumate și relevate prin creația literară.
Cornel Ungureanu abordează apoi problema geografiei literaturii române între globalizare și regionalizare. Termenul globalizare dobândește o greutate tot mai accentuată în existența noastră cotidiană, criticul întrebându-se, pe bună dreptate, ce se mai păstrează din noi înșine în acest context. În plus, „dacă elitele artei și ale banilor, ale spiritului și ale faptei sunt profund divergente, ce rămâne din literatură?“ Cum am putea aborda frontal problema globalizării, fără a fi acuzați de lașitate intelectuală pentru abandonarea valorilor spirituale?
Condiția scriitorului român este discutată în paralel cu „mesajele unor autori fundamentali, (mai) atenți la fenomenele ce numesc paradigma post“. În prelungirea lui A. Giddens, semnatarul studiului A trăi într-o societate posttradițională (1994), Cornel Ungureanu ne avertizează că postmodernismul, postcolonialismul și postistoria sunt concepte care își pun puternic amprenta asupra prezentului, jucând un rol important în definirea sau redefinirea valorilor culturale. Un alt termen important este cel de deteritorializare, o consecință culturală a globalizării. În acest sens, este menționată cartea lui John Tomlinson, Globalizare și cultură. Exegetul observă apoi „fervoarea despărțirilor“ ce a caracterizat întotdeauna cultura română. Odinioară benefică, în prezent ea „poate distruge structuri culturale majore, determinante pentru înțelegerea devenirii noastre“. Acesta este motivul pentru care o geografie literară „ar sustrage paradigmei negative un șir de valori culturale: poate că, în ultimă instanță, însăși tradiția literară majoră“.
Cornel Ungureanu trece în revistă și ce s-a întâmplat în cultura română după 1920, în contextul spiritului utopizant ce a cuprins întreaga Europă după Primul Război Mondial. În sprijinul ideilor sale, exegetul citează amplu din lucrarea lui Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei. Pornind de la premisa că „utopiile retro nu sunt decât încercări de a restabili o ordine considerată mai bună – de a restaura un paradis pierdut“, Cornel Ungureanu afirmă că „Geografia literară vrea să recupereze imaginile pierdute, abandonate, creațiile uitate ale unui timp important pentru cultură fără să solicite restaurările aberante ale utopiilor retro“. Muntenia și deschiderile spre sud, Moldova și sentimentul abisal al culturii, Basarabia și deschiderile spre răsărit, Transilvania și seducțiile Europei Centrale, Banatul și creativitatea zonelor de contact etnic reprezintă principalele etape ale voiajului inițiatic prin cultură propus de criticul timișorean. Este vorba despre o fascinantă călătorie spirituală ce promite să continue în următoarele volume ale proiectatei Geografii literare a României.
Potrivit autorului, încercând să configureze o „tipologie regională“ pornind de la specificul locului, de la duhul pământului, „fiecare istoric literar realizează, implicit, o geografie literară“. Cornel Ungureanu are ambiția de a schița propria sa „hartă tipologică“ a literaturii române, insistând pe elementele caracteristice aduse în plan artistic de toate zonele geografice ale patriei. Drept consecință, autorii și operele lor sunt abordați din perspectiva apartenenței lor la un topos specific. Geografia literară a României este o carte de recitire a literaturii române printr-o grilă de lectură inedită, ce se îndepărtează de perspectivele consacrate prezente în istoriile noastre literare.