Anumite piese devin, prin anumite puneri în scenă, manifestul unei sau unor generații. Exprimă o tensiune. A unei societăți într-un moment concret și critic, direct legat de prezent. Din această perspectivă, Hamlet-ul pus în scenă de Alexandru Tocilescu în 1985 la Teatrul Bulandra a fost, pentru generația mea, spectacolul adevărului. Rostirea a ceea ce era, …
Pe 18 martie s-au împlinit treizeci de ani de cînd Gina Patrichi a plecat. Nu a fost doar una dintre cele mai mai mari actrițe de teatru, de teatru de televiziune și film, de teatru radiofonic. Gina Patrichi a fost, ea însăși, un personaj. Un coleg bun și sever în trupa mare a Teatrului Bulandra, …
Anii de după 1990 au însemnat şi o luptă atentă împotriva înregimentării politice a artei. Solidaritatea artiştilor şi poziţiile lor ferme faţă de tot felul de legi, ordonanţe, forme de abuz cu implicaţii imediate sau pe termen lung a fost constantă, pînă nu de mult, indiferent de culoarea politică a puterii sau a simpatiilor noastre …
Cred că astăzi am să scriu o poveste scurtă. Ea are și o versiune mai lungă, dar aceea este doar în vis. Oricum, nu ar crede mai nimeni și dacă aș spune-o. M-am întîlnit de zeci și zeci de ori cu Laurențiu Damian. Ca regizor de film, mai ales de film documentar. Ne-am văzut în …
Sînt legată de promoții și de generații de actori, regizori pe care îi cunosc de cînd erau studenți. Sînt legată pe viață. A urmări un parcurs, a fi martor la devenire, a privi o evoluție înseamnă, pentru mine, un spectacol în sine. Și un privilegiu. Dar apropierea umană, amicițiile și prieteniile au prins, în atîtea …
Scriitura autorului german Marius von Mayenburg are, în stratificarea ei, un plan realist – o temă, o problematică – și o formă poetică care amplifică în intensitate sondarea. Amestecul acesta în formă și în fond nu este ușor de absorbit. Nici de regizat, nici de jucat. Există un cod pe care l-a impus. Ca estetică. …
Ani de zile am mers să văd spectacole în Europa, și nu numai, la teatrele care mă interesau, după regizorii care au mișcat lucrurile, au dat direcții noi, creatori vii care spun lucrurile altfel. Mergeam constant la festivalurile mari care, pentru mine, erau remarcabile prin creativitate. Ritmul s-a intensificat cînd m-am ocupat de Festivalul Național …
Mă așez rar pe muchia asta. Mereu mi se pare că acolo, linia este ca o dungă ghimpată a unei dureri descarnate. Între aparențe și esențe există fîșia fragilă a eu-lui și a adevărului lui. Acolo se simte el însuși artistul Radu Afrim. Vizitarea este grea de sensuri. Radu Afrim este regizorul care de la …
Acum mulți ani, în discuțiile brodate despre teatru și artiști pe care le-am avut cu Patrice Chéreau, am intrat destul de adînc în facerea Tetralogiei lui Wagner, care a însemnat o revoluție și un impact imens, și, nu știu cum, am ajuns la Molière. Am intrat în viscerele unor scene, mici, ale unor relații între …
În ultimele cîteva luni, copleșită de ale mele, nu am mai avut stare să vorbesc prea mult la telefon. Și de asta, după ce l-am felicitat de ziua lui în octombrie și i-am promis că ne vedem, nu i-am mai răspuns și nici nu l-am mai căutat pe Dinu Cernescu. Deși telefonul suna și suna… …
M-am întrebat de ce ar pune astăzi în scenă doi regizori tineri, Andrei și Andreea Grosu, Căsătoria lui Gogol. Invitați să lucreze la Teatrul de Comedie, au ales textul acesta, care, în principiu, ar putea să sune puțin răsuflat sau ar putea să inhibe prin succesul pe care l-a avut Kordonsky, acum douăzeci de ani, …
Spectacolul Gertrude, pe un text de Radu F. Alexandru, montat la Teatrul Național din București de Silviu Purcărete, este o vivisecție despre putere ca o patologie. Este un spectacol dark, cinic, cu un anumit tip de umor negru pe alocuri, ca un fel de repetiție generală la vedere a unui scenariu comasat, care pune în …