Nu știu să spun precis cînd s-a instalat preocuparea față de Brâncuși. Poate că, totuși, la Craiova, în vacanțele petrecute la mătușa mea. În programul notat de Tata, în fiecare an era trecută vizita la Muzeu. Acolo am auzit și primele mici povești neconvenționale despre el. Pe unde a lucrat, ce manualitate avea, ce fel …
Nu știu prea bine cum stăm cu inflația în economie, știu însă că în țara noastră există o inflație de festivaluri. De toate pentru toți. Feno menul s-a instalat și în teatrul românesc. Nu este vorba aici despre acelea, cîteva, importante, cu tradiție. Sînt multe festivaluri, mărunte, destule, care servesc interese locale, politice, care fac …
În stagiunea trecută am văzut la Teatrul Național din Cluj Cîntece șamanice, o călătorie spirituală propusă de omul de teatru Caglar Yigitogullari după Conferința păsărilor. Poetica folosită, minimalismul și performața cu totul specială a actorilor m-au determinat să recitesc lucruri, să-mi reanalizez experiențe, să dau deoparte totul că să pot să primesc puritatea acestui gen …
Vorbesc umbrelor, vorbesc vidului, celor care, dați uitării, uitați vor fi. Cel care ESTE îi va ține minte pe cei uitați? Unde e Realitatea? Am vrut să retrăiesc în alții, dar ceilalți par adînciți ei înșiși în irealitate.“ Eugène Ionesco. Căutarea intermitentă. Ionesco îl face pe Bérenger să zboare. „A vrea înseamnă a putea.“ Pietonul …
În 1993, toamna, la Chicago, venise Lev Dodin cu trupa lui de la Malîi Teatr și cu spectacolul Gaudeamus. Eram invitată în America și ca să cunosc ceva din teatrul american. Eu aș cam fi vrut și la Dodin, și nu găseam bilet. Am cerut sprijin organizatorilor. Mi s-a spus, politicos, că nu intră în …
Dintre piesele lui Camus, Neînțelegerea cred că este cel mai des montată la noi, indiferent de generația din care face parte regizorul. A pus-o Tompa Gabor acum treizeci de ani la Teatrul Maghiar din Cluj, impecabil, cu un resort straniu în jurul exacerbării vinei, cu o distribuție exemplară, a pus-o de curînd, la Sibiu, și …
În 1974, la Studioul „Casandra“, SILVIU PURCĂRETE debuta cu Jurnalul unui nebun după Gogol. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului și regizorului Valeriu Moisescu. Care i-a fost mentor și de la care a învățat ce înseamnă libertatea pentru un artist. Sînt cincizeci de ani de atunci. Și o sută douăzeci …
Spectacolul Revizorul de Gogol, în regia artistcă a lui Alexandru Dabija este un eveniment. Teatral, cultural, social. Îl simți la nivel estetic, te irită la nivelul societății. De ieri, de azi, dintotdeauna. Ce tîmpiți, proști, ignoranți, panglicari, creduli sîntem. Și ce ușor de dus de nas. Ne mințim pe noi înșine și unii pe ceilalți. …
La Teatrul Național din Cluj există un spectacol-pledoarie pentru artiști. Și pentru oameni, în sensul profund al umanității: Cîntece șamanice. The Quest. Este un demers inițiatic complex inspirat de poemul persan Conferința păsărilor al lui Farid ud-Din Attar, în traducerea Ramonei Tripa. Peter Brook este cel dintîi care a adus la vedere, să spunem, acest …
Pentru mine, spectacolul montat de regizorul german Thomas Ostermeier la Teatrul Naţional din Bucureşti după o adaptare a piesei lui Ibsen este o sumă de stări explorate intens, subtil, decupate clare şi interpretate impecabil de toţi actorii aleşi în distribuţie. În primul rînd, sensul în care merge adaptarea, susţinută de traducerea Ozanei Oancea într-o limbă …
De multe ori, din păcate, observ un entuziasm, eufemistic vorbind, moderat, precaut, limitat față de spectacole importante. Distanța marchează savoarea de a taxa de sus fie oboseala unui regizor mare, lipsa de imaginație, mai curînd, așa cum este numită reluarea unei montări făcute acum ceva vreme – sau o țîfnă din principiu, cum ar fi …
TREPTE: Pe 18 martie, exact ziua în care a murit Gina Patrichi la doar 58 de ani, Oana Anagnoste, fiica ei și a celebrului avocat Bizu Anagnoste, ne-a invitat pe cîțiva prieteni să fim împreună, să stăm în tihnă, să ne amintim și să rîdem. Pentru că Gina și prietenii ei rîdeau mult, făceau farse, …