În confesiunile Lidiei Vianu tema iubirii apare proiectată pe un amplu ecran care produce un efect centrifugal al prezenței acesteia. Extinsă pe o multitudine de secvențe existențiale și pe o durată pluridecenală, pe lucruri îndelung meditate dar și pe spontaneități, dobândește alura unui destin. Avem a face mai întâi cu o copilărească anticipare a iubirii, …

Reținem din capul locului în creația poetică a lui Mircea Bârsilă un balans al relațiilor cu lumea, într-un spectacol de ample volute imagistice care îl girează. Pe de o parte, o (uneori cochetă) afirmare a prezenței personale, pe de alta, o dăruitoare egalizare cu factorii materiei din preajmă: „Vedenii în care tristele domnișoare confecționate din …

Liviu Capșa ne oferă ceea ce s-ar putea numi o poezie conținută în real. Un echilibru al eului îi îngăduie a-l aprecia obiectiv, înregistrând un dramatism al lumii mai curând decât habitualul dramatism personal. Rezultă o perspectivă în care putem citi o natură auctorială stenică. Aidoma unui martor, poetul își aruncă privirea de la autoritatea …

Tip de meridional, Nicolae Tzone își propune a înfățișa o imagine animată a lumii dintr-o mare varietate de unghiuri, probând o neostenită apetență asociativă. Suprarealismului la care aderă în chip lejer îi adaugă o trăsătură am zice orientală a visului opulent precum o drojdie a fantasmelor lăuntrice, menită a proba nu atât o alternativă dramatică …

Întâlnim nu o dată în textele lui Robert Șerban o aparentă distanțare, o politicoasă reținere în fața poeziei, pentru a urma momentele în care își îngăduie a se rosti în libertate. Aidoma comportamentului unui om de lume care vrea să fie convins de buna credință a interlocutorului înainte de-a i se mărturisi. O introducere: „oamenii …

O evadare din coordonatele timp-spațiu e mărturisită cu un aer de program într-un poem al lui Cassian Maria Spiridon, din care este extras și titlul ultimului d-sale volum: „pietre negre/ peste pietre negre/ peste pietre albe/ peste pietre roșii/ peste viețile/ și peste toate morțile/ se înalță/ se ridică movilă/ întunecă zarea/ călcată de valuri/ …

În poezia d-sale, Letiția Ilea înfățișează o dedublare confesivă caracteristică temperamentului liric. Pe de o parte vârsta așteptărilor juvenile care, căpătând un contur imagistic, se deschide spre mirificul ireal, pe de altă parte deziluzia prezentului frisonat de amintire, suprimând dureros așteptarea. Senina depoziție inițială: „am așteptat mereu ceva./ să cresc mare să iau trenul de …

Memorialist sui-generis, Dan Ciachir ne înfățișează încă o carte consacrată trecutului nostru relativ recent. Recurg la termenul de memorialist deoarece d-sa se implică cu atâta naturalețe în reconstituirea acestuia, cu un atare apetit al concretului, al unor surprinzătoare detalii, încât creează impresia de participant direct. Are mai curând aerul unui reporter pasional decât al unui …

În ultima vreme mi-a atras atenția poezia Stelei Iorga. Temperament romantic dominat de o credință care devine un laitmotiv al versurilor d-sale, instrument al compoziției lirice aplicat cu smerită ori mai puțin smerită obstinație. Având loc o asociere a simțământului sacrificial cu cel al expresiei, meșteșug în perspectivă morală, întrerupt de momente de pioasă ori …

Emilian Iachimovski are un aer de poet „deschis“, în sensul ambiguu în care termenul a fost utilizat la un moment dat de Roland Barthes. Aflat în lume și în afara ei, cu certitudinea că va găsi granița dintre ele, echivalând cu o dramatică incertitudine: „Ca întotdeauna pe lumea aceasta/ într-o clipă puteți să ieșiți din …

Înaintat în vârstă, pictorul Corot spunea: „pretutindeni văd peisaje de Corot“. Într-o similară situație am putea afirma că se află Constantin Călin, ajuns la a cincea carte închinată lui Bacovia, probă a unui devotament ieșit din ordinar, care a atins o nobilă fixație: „Evit cuvântul obsesie, dar ceva similar s-a petrecut. Am ajuns să întrevăd, …