În pofida aparențelor, solitudinea menționată de Ioan Barb în titlul ultimului d-sale volum de versuri nu reprezintă o decisivă rupere de lume, o izolare fără rest, ci un raport special cu postura în cauză. Unul favorizând o sumă de trăsături ale introspecției stimulate de mediul ambiant care se proiectează în sfera acesteia în măsura în …
Extremele prezentului. Fie mereu reductibil până la infinitezimal între trecut și viitor, fie revărsându-se impacient asupra ambelor, încercând a le devora inefabilul. *** Prietenia avantajată de întâlnirile dese, amiciția de cele mai rare. *** Senectute. În sfârșit vârsta cum o posibilă scuză față de lume, față de tine însuți. Față de lume, în primul rând, …
Natură stenică, poetul Gabriel Chifu are avantajul de a aborda o perspectivă echilibrată asupra existenței cu toate ale sale complexități, secvențe contradictorii, avansuri și cedări pe un amplu eșichier. Nimic din ce este uman nu-i este străin. O emoție a integralității îi străbate producția care nu e doar o însumare a unui șir bogat de …
Mihai Firică ne oferă un lirism cu apetența epicului. Gata a se nara pe sine narând lumea cu factorii acesteia abordați din diverse unghiuri, cu asocieri și disocieri care probează o continuă vitalitate. Efervescența de tip meridional, dispoziția de a se înfățișa cu o largă gesticulație precum în fața unui public prezumat îi dă măsura …
Roata: un simbol ambiguu. Pe de o parte, reflectând perfecțiunea suverană a cercului, pe de alta, cu o notă relativizantă în relație cu fenomenele complexe ale devenirii, ale continuității fără fine. O eliberare și o subordonare în aliaj. Punându-și creația poetică sub semnul roții, Vasile Igna se încredințează cu bună intuiție unei circularități neîntrerupte a …
O solemnitate sumbră, crispată, revendicativă domină versurile lui George Vulturescu. Poetul caută grandoarea fenomenului natural spre a proiecta asupră-i stările d-sale emoționale tangente la meditație. Siguranța rostirii pe spații întinse nu izbutește decât a accentua dubiile, nostalgiile, relativele speranțe ale unei ființe de o robustă vitalitate. O incertitudine disimulată o îndeamnă a se recunoaște brutal …
Postura poetului Echim Vancea este una a indeciziei lăuntrice. O stare aparent minimală, opusă tonului ferm, conturului exact, aerului conclusiv, dar având putința unor tangențe continue cu straturile existențiale mai din adânc. Modestă în naturalețea sa vulnerabilă, ființa se prezintă prin emoții pasagere, prin senzații de o clipă, prin gesturi abia schițate, printr-o textură de …
Ultimul volum al lui Nicolae Oprea conține o pledoarie oportună în favoarea cronicii literare. În pofida unor aparențe ale ocazionalului, fragmentului, efemerului, specia în cauză aspiră la o sinteză a vieții literare circumscrise de actualitatea sa nemijlocită. Practicantul cronicii e, totodată, un proiectant și un executant, un organizator și un truditor pe terenul mobil al …
Într-un volum consistent, Radu Ulmeanu ne înfățișează producția d-sale poetică incipientă, pornind din anii 1970. Animată de-o energie juvenilă, de un firesc neastâmpăr al fixării, aceasta erupe în toate direcțiile, având intenția conținută a unui autoportret al vârstei. Poetul stă de vorbă cu lumea ca și cum ar sta de vorbă cu sine și stă …
Ion Pop ne oferă un reprezentativ volum de bilanț moral. Poezia unei vârste crepusculare și a experienței corespondente s-au comasat într-o confesiune eliberatoare care constituie fondul grav al textelor. Factorii caracteristici sunt cei ai replierii, ai modestiei, ai unei sfieli în fața lumii și a eului propriu, de transilvană sorginte. Revenirea la un minorat lăuntric …
Poezia lui Nicolae Coande are uneori aerul unui suspans enigmatic. Autorul începe o confesiune, adoptă un ton decis, descrie un gest amplu, dar dintr-odată se oprește, trece la altceva, repetând procedeul. Elan incipient dar și rezervă, relație posibilă dar și evitare, într-un joc ce trece de la un vers la altul, de la un poem …
Soluția la care recurge îndeobște poetul Victor Știr e cea a unei interiorizări maxime. Ceea ce poate da iluzia unui abandon al comunicării curente, a reducției eului liric la propria-i prezență ermetizantă. Imagini elocvente cu tonalități uneori patetice, dar de cele mai multe ori placide, în economia conștiinței proprii. Locul comun nu e dat la …