Lumea de dinainte, lumea de-apoi Mergem spre lumea de dinainte. Noi sîntem în cea de apoi. În cea de dinainte chiar dacă te plictisești puțin și nu-ți lipsește nimic nimic erai prea singur fericit din naștere. Acum moartea camuflată peste tot și-n toate ne-a adunat laolaltă ne face cu atît mai vii cu cît sîntem …
Oglinzi făcute țăndări Când gândurile dar pare-se și sentimentele în cap își fac de cap apoi aceleași sentimente și gânduri coborând mai jos în inimă făcându-și de inimă rareori în cord căzând de acord de această situație profită pesimismul iar uneori filosofia literatura și muzica lumii intențiile îmbinărilor și dezbinărilor fiind de-a intra cât mai …
Mircea Eliade a cunoscut încă din tinerețe fascinația teatrului, mirajul lui însoțindu-l toată viața. Nu întâmplător, istoricul religiilor era de părere că „spectacolul dramatic ar putea deveni, foarte curând, o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii“. Jurnalul reputatului om de cultură reflectă eforturile de a crea un teatru de factură experimentală. În …
Un este primul prilej de a constata că acolo unde istoricii români ezită să se avânte cu toată știința și onestitatea profesională, alții străini o fac. Golurile se umplu repede și chiar dacă efortul unui cercetător din altă țară este mai mare pentru a înțelege obiceiurile și năravurile locului, el își face cu profesionalism datoria, …
Poeme de Cristian Liviu Burada Despre adevăruri E mai greu să poți vorbi cu ceilalți Care nu mai sunt De aceeaşi parte a oglinzilor cu tine Ei nu-ți mai răspund de ceva timp Pentru că nu doresc Să mai afli vreun adevăr Orice adevăr rostit ar putea fi fatal aici Printre coline deșarte Dacă totuși …
Laborios și perfecționist în manifestările editoriale, prozatorul optzecist Gabriel Chifu își rescrie în ultimii ani, 2020-2024, primele romane într-o „Serie de autor“, după modelul interbelic al ediției definitive. A început seria edițiilor revăzute și adăugite cu Unde se întâlnesc vulturii din 1987, urmat de Maratonul învinșilor (1997) și Cartograful puterii (2000). După ce intercalează în …
Vedea musca izbindu-se de geam, o dată, de două ori, de mai multe ori, îi asculta bâzâitul, combinat cu rezonanța loviturii repetate de sticlă. Îl uimea perseverența ei de insectă mare și proastă, care percepea lumina prin ocelii ei în câmpuri multicolore caroiate, dar nu simțea și obstacolul din cale. Dacă el i-ar spune ceva, …
Motto: Gârza Bârza șade pe Gârzoi Bărzoi Dar Gârzoi Bărzoi Nu șade pe Gârza Bârza Arăta exact ca unul care coboară dintr-un Jeep galben prăfuit ca un strugure brumat – și chiar cobora într-o joi dimineață, îmbră cat cu o salopetă albastru-cobalt a nu știu cărei firme de telecomu nicații și pe care-l cheamă Tănase. …
Se așază la una dintre mesele micii terase din parc. Celelalte două mese sunt goale. Cadru ideal pentru mica pauză pe care și-o cadorisește între drumurile strânse pe care le are de parcurs azi. La câțiva metri, jur împrejur, un inel de castani imenși. Printre ei se întrezăresc vechile clădiri ce flanchează parcul. O umbrelă …
Seara însoțeam pînă la graniță pe un gentleman ras și cu barbeți scurți, în ținută elegantă de călătorie – un străin. Noaptea pogorîse repede. Întors acasă, găsii o carte de vizită strecurată pe sub ușă. Cartonul nu era nou. Pe față sta scris: Michel Nachmanson. Primul nume fusese tăiat cu două linii de cerneală și …
Nu mai vorbise cu nimeni de douăzeci de ani de când se retrăsese în sălbăticie. Nu își mai auzise vocea, nu știa dacă o va mai recunoaște.Vorbea în gând, neîncetat, cu orice întâlnea în cale: copac, piatră, râu, pasăre. Un limbaj al tăcerii, un veritabil vertij interior câteodată.Când simțea primele semne ale tulburării, ieșea din …
Azi-dimineață m-am trezit cu noaptea în cap. Am ieșit pe balconul hotelului să fumez. Camera mea are vedere spre deșert. Mi-am aprins o țigară ieftină și m-am făcut comod în singurul scaun care zăcea uitat pe balcon. Nu am putut să nu-l observ pe omul care ședea pe bordură în kaftanul lui alb și cu …