În Franța, candidații unor partide la alegerile prezidențiale sunt aleși prin vot direct; măsură eficientă, democratică și realistă. Aceste alegeri, zise și primare, pe care prefer să le traduc prin „preliminare“, au loc înainte cu câteva luni de cele prezidențiale propriu-zise. La sfârșitul anului 2016, aceste alegeri preliminare, precedându-le pe cele generale din primăvara anului 2017, au fost câștigate detașat de un om politic marcant, fost prim-ministru al Franței în perioada 2007-2012, pe nume François Fillon, în vârstă de 62 de ani pe atunci. Așadar, el a fost desemnat, prin vot secret, candidatul partidului numit astăzi Republicanii, reprezentând astfel dreapta tradiționalistă, dar și centrul.
În iarna anului 2017, cu două-trei luni înainte de alegeri, „Le Canard enchaîné“, gazetă satirică și de investigații care a năruit multe reputații, a început să publice o serie de articole, primul apărut pe 25 ianuarie 2017, în care se spunea fără echivoc că soția lui François Fillon a fost remunerată cu 500.000 de euro brut pentru funcția de asistentă parlamentară a soțului său între anii 1998 și 2007, apoi a supleantului acestuia în perioada 2002-2007. Săptămânalul mai arăta în acel text că Penelope Fillon a deținut, în perioada 2012-2017, un post de consilier literar la „Revue des deux Mondes“, plătit cu 100.000 de euro brut pentru două note de lectură de o jumătate de pagină fiecare. Absența unor dovezi concludente privind activitatea Penelopei Fillon determină „Le Canard“ să presupună că îndatoririle sale erau fictive. În aceeași zi de 25 ianuarie 2017, Parchetul Național Financiar a început o anchetă preliminară pentru „deturnarea de fonduri publice, abuz de bunuri sociale și tăinuirea acestor delicte“. Pe 26 ianuarie, François Fillon contestă caracterul fictiv al activității soției sale într-un telejurnal.
În stilul ironic al „Le Canard enchaîné“, „Afacerea Fillon“ devine „Penelopegate“, cu trimitere la episodul „Watergate“, în urma căruia președintele american Richard Nixon și-a pierdut al doilea mandat. În ziua de 1 februarie 2017, gazeta arăta că suma totală primită de Penelope Fillon ca asistentă parlamentară a soțului ei și a supleantului acestuia este în realitate 831.440 de euro brut, incluzând anii 1988-1990, 1998-2007 și 2012-2013. Același săptămânal menționa că doi dintre cei cinci copii ai cuplului, Charles și Marie, au fost plătiți cu suma de 84.000 de euro brut ca asistenți parlamentari, cu aceeași suspiciune de angajare fictivă ca în cazul mamei lor. François Fillon afirmase că aceștia sunt de profesie avocați, însă nu erau decât studenți la Drept.
Pe 17 februarie 2017, François Fillon anunță, contrar declarațiilor publice anterioare, că își va menține candidatura la alegerile prezidențiale chiar dacă va fi supus cercetării judiciare. În urma acestei decizii, Fillon a fost părăsit de Bruno Le Maire, șeful campaniei sale electorale.
Încă de la declanșarea scandalului „Penelopegate“, François Fillon a încercat să contracareze retoric acuzațiile care i se aduceau însă dacă la început partidul a încercat „să facă zid“ în jurul său, apropiații și acoliții săi l-au părăsit pe rând atunci când a afirmat că este victima unui asasinat politic.
Contrar atitudinii lui Fillon de tapaj verbal, în acest episod s-a ilustrat un om politic de mare notorietate, Alain Juppé. Rămași fără candidat la alegerile prezidențiale, republicanii au luat în considerare găsirea rapidă a unui înlocuitor. Cel mai potrivit părea a fi Juppé, însă acesta a refuzat ferm, de mai multe ori, rolul de înlocuitor, atitudine pe care a păstrat-o până la sfârșit.
„Afacerea Fillon“ a fost și o palmă pe obrazul unei țări de mărimea și însemnătatea Franței. De aceea a fost definită drept „o afacere politică și judiciară“ survenită în timpul campaniei pentru alegerea președintelui francez din anul 2017, semnificativă încă de la început prin suspiciunile de activități fictive privind-o pe Penelope Fillon, soția candidatului dreptei desemnat la alegerile preliminare din toamna anului 2016 și aflat încă în poziția de favorit. Această afacere a avut o importantă reflectare mediatică și a provocat vreme de mai multe săptămâni repunerea în discuție a candidaturii prin anumiți membri ai partidului său politic. Fillon a refuzat să se retragă, menținându-și candidatura în pofida inculpării sale, apoi a fost înfrânt în primul tur al alegerilor prezidențiale din 23 aprilie 2017.
Cu riscul încălcării cuvântului său de onoare, François Fillon spera că, dacă va ajunge în turul doi cu Marine Le Pen, va fi votat, întrucât reprezenta alternativa la extrema dreaptă. Numai că a apărut Emmanuel Macron, care nu ar fi ajuns în turul doi fără dezvăluirile privitoare la Fillon și soția sa. Deja sondajele de opinie îl așezau ireversibil pe Fillon pe locul al treilea. În fine, e greu de înțeles cum un candidat la cea mai înaltă funcție în stat, câștigător al alegerilor preliminare, s-a pretat la o coțcărie, descoperită tot de „Le Canard“, aceea de a primi câteva costume de cea mai bună calitate, în valoare de 13.500 de euro, de la un prieten libanez, naturalizat francez, care inițial a negat cadoul, după care l-a recunoscut.
Această poveste tristă și urâtă pare mai mult un subiect de nuvelă. François Fillon putea să ajungă președintele Franței în aprilie 2017. Nu era un om sărac, întrucât deținea un castel în țara sa, dar s-a dedat, întocmai ca un personaj balzacian, la învârteli care nu puteau să nu fie descoperite. Dacă nu ar fi candidat la cea mai înaltă demnitate din statul francez, poate că-și purta sănătos costumele dăruite de libanez și trecea neobservată și îndeletnicirea fictivă a soției sale de origine engleză. În cele din urmă, s-a ales cu un oprobriu răsfrânt, din nefericire, și asupra țării sale. Lovitura primită pe drept de fostul premier al Franței nu a rămas exclusiv platonică. Fillon a trebuit să facă față multor interogatorii și investigații. Afacerea politico-judiciară declanșată la începutul anului 2017 nu s-a sfârșit decât la 24 aprilie 2024. Cu doi ani înainte, pe la 9 mai 2022, Curtea de Apel din Paris i-a condamnat pe soții Fillon pentru deturnare de fonduri publice. Fostul prim-ministru a primit patru ani de închisoare, dintre care trei cu suspendare și unul cu executare, o amendă de 375.000 de euro și zece ani interdicție de a fi ales. Penelope Fillon a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare și doi de neeligibilitate.
În ziua de 24 aprilie 2024, Curtea de Casație a confirmat vinovăția lui François Fillon, dar a retrimis dosarul la Curtea de Apel pentru revizuirea sentinței fostului premier, cea a soției sale rămânând definitivă. Consecință a „Afacerii Fillon“, legislația privitoare la angajarea asistenților personalului parlamentar a fost modificată.