Poemul săptămânii de Andrei Zanca

Ascult cum ascultă arborii ploaia, undeva voci faraonice țesându-ne pânza cu semi-preparate, tablete și fire din timpul nostru furat țesând-o încet, cu mare răbdare, uitând că dumnezeu e mult mai răbdător, uitând că un singur strop de apă inundat de lumină poate schimba marea întreagă și-afară plouă ușor peste ultimele frunze și-un chip uitat unduie …



Fuga după regăsire

Romanul Chihlimbar al lui Cătălin Pavel, sub intenția de a prezenta o biografie ficțională a lui Josquin des Prez (și în linie directă cu acest tip consacrat de roman postmodern, cu cîteva reprezentări deja celebre precum Disaster Was My God sau The noise of Time) voalează un omagiu adus trecutului prin limbă și cultură, dar …



Poezie de Olimpiu Nușfelean

Unde așezăm plînsul copilului? Un scîncet de copil la intrarea-n biserică, undeva sub prima boltă, spre sfîrșitul liturghiei. Îngerii păzitori au un ceas de relaxare, profită de priveliștea zilei așezați pe streșinile acoperișului… Pregătit oare pentru nefericire? Nu extincția – simpla extincție – privilegiul eternității. Și nici nu-i țipătul prim, ci gînguritul întrerupt între primele …



Mitul etnogenezei românilor: universul traianic

G. Călinescu nu face cunoscute criteriile pe baza cărora a identificat cele patru mituri fundamentale ale românilor, exprimate în câte o operă literară sau folclorică; astfel: mitul morții, e exprimat în balada populară Miorița, al creației, în balada Meșterul Manole, mitul erotic, în poemul Zburătorul, de Ion Heliade-Rădulescu, iar cel al etnogenezei noastre, în poemul …



Versuri de Spiridon Popescu

Psalm Doamne, Mi s-a umplut sufletul de Mării – De la o vreme Toate Măriile evlavioase Vor să-și nască Hristoșii La maternitatea din sufletul meu. Cu smerenie vin și te-ntreb, Doamne: Cum ai putut să ridici În mine această imensă clădire Fără ca eu Să nu fiu în stare să văd Nici sacii de ciment, …



Despre morală în artă

„El părăsise zmeii, trecând la rugăciune Și-avea drept hrană numai văzduhul străveziu…“ – Mahabharata – Binele moral și cel social. Autonomia artei De o bună bucată de vreme, discuțiile despre artă – în general – și literatură în special eludează sistematic chestiunea moralei sau o pasează tacit. De parcă arta ar putea exista fără urmă …



Poemul săptămânii de Nicolae Ionel

XII Tu ai plecat, dar ce iubire s-a ivit prin noi și-a stat între dezastre, unind substanța sufletelor noastre într-o splendoare doar asemenea cu-aceea ce pînă-a fi timp și astre din neființă-a-nfiripat lumea – nimic de-acuma nu va mai putea – intrată-n noima înălțimii-albastre – s-o ia din trama lucrurilor toate, s-o stingă din eternul …



Versuri de Aurel Pantea

A vedea totul dintr-o interioritate adîncă și depărtată —————————- Despre un anume sentiment al străinătății, în deplină amiază era vorba în privirea ce se năștea într-un trecut ce a renunțat aproape cu totul să mai fie viu și numai valuri dintr-un altundeva de foarte departe făceau semne că nici pe departe nu s-a terminat și …



„Zecimea de secundă de sclipire”

Am reținut, peste ani, cu ocazia lansării volumului său Platoșa nevăzută (Editura Vinea, 2015), un succint și sugestiv portret al poetei Marina Dumitrescu, de o expresivitate care nu cred că poate fi depășită. Era vorba de „<…> alura de amazoană a autoarei care, asemeni unei lame de Toledo, este deopotrivă puternică și grațioasă, tăioasă și …



#MicManualdeGuvernare

La Răsărit se întâmplă minuni mari. Mai întâi, soarele răsare mai devreme. Și, odată cu el, și Prim-ministrul se trezește mai devreme, să vegheze de departe soarta nației și să îi asigure un viitor mai luminos. Prin ferestrele largi ale apartamentului prezidențial se vede o parte a orașului, cu largile lui bulevarde, cu spațiile imposibil …