Poem de Hanna Bota

[să urci Himalaya] să urci Himalaya, să vâslești dincolo de strâmtori cu plozii în brațe prin viscol și ploi, mii de ani așteptându-ți bărbatul acasă ca să pui pâinea aburindă pe masă, picioarele să i le speli, să te culci noaptea lângă el să-i încălzești trupul, dorința.. să zbori ca o pasăre nemaivăzută cu aripi …

Poeme de Ion Cocora

Cu ce ingrediente În nopțile când timpul ignoră punctul și se reinventează cu ce ingrediente aș putea reda poemului starea de bine pentru o supraviețuire mai lungă decât propria mea viață poate ar trebui să renunț să-l scriu direct la calculator să-l înțeleg că i s-a făcut lehamite de deflorările tehnologiei că se simte stors …

Între mimesis și phantasia

Dan Stanca a devenit cunoscut prin romanele sale în care realul se împletește cu imaginarul. Nu întâmplător, numeroși critici literari l-au plasat în descendența lui Mircea Eliade. Recentul roman al prozatorului a apărut la Editura Cartea Românească și se intitulează Fericiți cei morți. Este un titlu insolit, în măsură să atragă interesul cititorilor. După model …

Sinteze laconice și minimaliste

Din cultura română actuală continuă să lipsească o istorie a aforisticii noastre. Deși nu s-ar crede, poate, românul fiind – atunci când îi vine la socoteală – și sceptic, există în literatura autohtonă modernă un filon aforistic bine alimentat de câțiva autori notorii și de mulți alții mai puțin frecventați. Nu ar trebui ca această …

Poezia, o mașină a timpului

Poemele din volumul Până când, semnat de Carmen Firan, sunt parcă niște reportaje care surprind schimbările de climat istoric sau ideologic, umbrele exilului, fisurile lumii de ieri sau de azi. Jurnalistă de profesie, autoarea și-a păstrat, și în creația artistică, spiritul de observație, cameleonic, atașat sau detașat față de realitatea din jur. Astfel, este surprins …

Proză de Adrian Alui Gheorghe: „Inima jupuită”

Pe facebook, în timp ce navigam cu gîndul aiurea, am primit o solicitare de prietenie de la Rafailă Fernando. Am tresărit: Rafailă Fernando a fost unul dintre prietenii din copilărie, pierdut în negura vremurilor, coleg de școală, cîndva. De ce îmi amintesc de el, mai mult decît de alții dintre colegi? Fernando era singurul dintre …

Recitind Luceafărul: o aventură a luminii

Într-un studiu mitanalitic stimulativ (1), Ioan Petru Culianu discuta „voyeurismul“ din Luceafărul ca funcție a privirii îndrăgostite de o „entitate primordială, iscată din haos înaintea timpului și a celorlalți eoni“. Cu următoarea observație: dacă în Antichitatea clasică conjurarea astrelor era făcută de magiciene profesioniste, chemarea Luceafărului de către preafrumoasa fată de împărat „n-are deloc nevoie …

Shakespeare și elementele cosmice

După cele zece consistente prefețe cu care a contribuit la paratextul ediției Tracus Arte a integralei Shakespeare (dedicate unor texte de prim rang, precum Macbeth, Othello, Richard al II-lea, Romeo și Julieta, Cum vă place, A douăsprezecea noapte) și după o monumentală monografie în două volume, însumând peste 800 de pagini – Fantomele lui Shakespeare, …

Poezii de Adela Rachi

  lucruri invizibile scriu de pe marginea drumului când trebuia să ne naștem ne-am născut când trebuia să iubim am iubit când trebuia să murim ni s-au transmis din vârful buzelor urări de viață lungă un circ (credeam că nu mai există) își desface corturile uriașe păsările exotice rămân în colivii pe fiecare stâlp sunt …

Proză de Ștefan Mitroi: „Născute văduve”

Cum orașul era mai degrabă mic decât mare, veștii c-a venit un copil cu două capete pe lume nu-i trebui mult să se răspândească pe toate străzile sale. Asta spre bucuria fundăturii unde locuia lăuza, nu și a acesteia, care se simțea rușinată de monstrul ce-i ieșise din burtă. Se aflase chiar și în centru …

Poem de Emilian Iachimovski

iartă-mă Iartă-mă că am uitat să ies din visele tale Iartă-mă că te visez visându-mă cu tine Iartă-mă că nu sunt realitatea care ți-a dat speranță. Eu cred că sunt doar o speranță fără realitate. visul care nu se visează. Eu voi fi mereu ceva, altceva și altcum. ceva ce mă face fără să fiu, …

Poeme de Mircea Bârsilă

Declin În fiecare an declinul începe sub reflectoarele solare ale zilelor de septembrie. Ierburi legate cu noduri pe marginea potecilor. În prăvălie vinde cuie şi gaz o sperietoare. Acele zile cu muşte verzi ce înţeapă şi bâzâie speriate de scârţâitul apatic al orelor. Pe dealuri, spinările vitelor mari oglindesc, la ceasul amiezilor, stelele. Tu însuţi, …