Poeme de Alice Valeria Micu Întruparea divină Nu sîntem egali în angoase, nici în extaz, neliniștile noastre-s orfane. Poate în scrîșnetul oaselor frînte, în curgerea sîngelui mușcat de cuțit. Și nici acolo, răzvrătirea cărnii a salvat multe suflete de la otrava glonțului șoptit Nu sîntem egali în speranțe, nici în depresii, iluziile-s de-o înfricoșată unicitate. …
Poemele din volumul Nu despre neant este vorba aici (Editura Cartea Româ nească, 2025, 88 pag., prefață Angelo Mitchievici), de Nicolae Teoharie, con figurează un univers liric construit pe interferența dintre realitate cotidiană, imaginar absurd și reflecție meta-literară. Discursul poetic oscilează între ironie metafizică și confesiune existențială, iar strategiile imagistice și narative trimit la un …
Poetul disruptiv la nivelul limbajului, adept al unui ermetism problematizant încă din vremea debutului în antologia colectivă de la Cenaclul de Luni, Cinci (1982), traducătorul după 1990-2000 al unor titluri de referință în teorie, critică și filozofie (Bourdieu, Barthes, Derrida, Foucault – pentru a da doar câteva exemple), Bogdan Ghiu așază motivația „Proiectului (de) Mobilizare“ …
În poemele lui Mircea Stâncel, din volumul recent apărut Cartea conflictelor, se resimte o tensiune a evocării în urma unei acumulări de impresii, observații, viziuni, într-o atmosferă conjugală, marcată de elemente onirice, fantaste sau de un comic malițios. Conflictele acestea, preponderent de natură domestică, devin scenarii intime care dezvăluie candoarea și histrionismul, obișnuitul și misterul …
Societatea informațională, aflată în proces accelerat și aproape ireversibil de digitalizare, ne pune în fața unei contradicții. Cum se (mai) poate vorbi despre „cunoaștere“, dacă observăm că învățarea tinde să se dispenseze de obiectul numit „carte“, cu variațiile didactice de manual, curs, dicționar, enciclopedie, tratat, ediție etc.? În era virtuală, se pare că tipăriturile devin, …
Tăcerea e de asemenea voce, ceea ce spunem este respirație pentru gânduri sau anihilare sau un gând complet nou sau pură politețe * De ce îi este atât de greu istoriei și prezentului să îmi vorbească? Forma Prima dată când observ că eu cresc voi deveni grădinar * Iubesc doar oamenii care locuiesc la mare …
Feodor Sologub este, alături de Leonid Andreev, unul dintre cei care împing experimentul abisal cel mai departe în proza rusă de dinainte de 1917. Marcat de amprenta simbolismului, supravieţuind în Uniunea Sovietică ca o umbră a unui trecut extinct şi îndepărtat, Sologub este, prin formula sa narativă şi prin impulsurile scriiturii sale, la antipodul optimismului …
Aisha Hassan a apărut de nicăieri. Nimic nu anunța romanul Când dansează licuricii, care a stârnit interesul marilor edituri și publicațiilor emblematice, cum ar fi Kirkus Review, cu atât mai mult cu cât scriitoarea era la debut, venea din Pakistan și se focaliza asupra unor probleme locale. Totuși, existau câteva indicii vagi privitoare la potențialul …
Pentru mine, perioada 19-23 aprilie a fost o intensă călătorie reflexivă și spectaculară prin multistratificatul peisaj al dansului contemporan bucureștean, având imensa bucurie să constat permanenta imersiune a filosoficului în țesutul însuși al artei dansului. Astfel, de la vizionarea spectacolelor din cadrul proiectului Mișcări neautorizate propus de Centrul Național al Dansului din București și două …
În cer și pre pământ, vremuri de război Ca și în secolul precedent și în secolul acesta e vreme de război. Încât până și în ceruri sunt căutați, recrutați geniștii care să demineze Câmpiile Elizee, mai ales prin locurile unde se odihnesc geniile peste mormintele cărora cântă triste priveghetori unice ființe create de Dumnezeu a …
Pisicile Romei Dacă azi ești la Roma întreabă-te în ce an? În ce secol în ce clipă? Ce rămâne? Cine urmează? În ce catacombe își caută gura șoaptele împărătești? Nici chipuri de sclavi să nu-ți închipui că vei întâlni în Largo di Torre doar pisicile Romei perpetuând Roma Până la urmă Roma din Roma-I ea …
Poezia din volumul Strigătul din oglindă, semnat de Mircea Bârsilă, are o arhitectură elegiacă asupra căreia se reflectă, în permanență, spectrul morții. Pe parcursul cărții se cristalizează o conștiință a finitudinii care, conform lui Paul Ricoeur, reprezintă o „anticipare interiorizată, cea mai înfricoșătoare, cea a muribundului care voi fi“. Poetul, mistuit de fiorul acestei conștiințe, …