Cineva

Cineva mi-a tras iarba de sub picioare și acum o taie cu un hârșâit de unealtă bine ascuţită. Aș putea să-l implor să nu se lase ademenit de blânda expansiune a mirosului de iarbă proaspăt tăiată, sau de hârșâitul melodios al uneltei. Dar, cum eu mi-am irosit moartea, apoi viaţa, merg acum nepăsătoare prin noaptea …



Octavian Doclin – 70

Drumul reconstituirea Nu-și mai dezlipea ochii de la caierul de lînă din furca prinsă în brîul mamei care devenea tot mai puțin în timp ce firul îngroșa fusul învîrtit de aceeași mînă ocrotitoare aconiul pregătit aștepta liniștit ața să-i astupe urechile să poată începe lucrarea minunată a ștrimfilor colorați de iarnă sau a mănușilor cu …



Fum

Elisabetei 1. Ger ca-n ziua aceea n-a mai fost niciodată pe pământ. Înghețase focul în sobă! Pâinea pe care tocmai o scosese mama din cuptor stătea ca un sloi fierbinte pe masă! Fumurile ce ieșeau pe coșurile caselor încremeniseră în aer. Ziceai că sunt țurțuri atârnând invers, spre cer. Mai rău era că înghețase și …



Stihia inelară (II)

Dragoş Grusea: Stihia inelară (I) În a treia parte, Zarathustra e din nou în drum spre casă. După momentul mântuirii din II.20, el a suferit o profundă schimbare. În loc să vorbească despre libertatea nemărginită de a crea, profetul reîntoarcerii se simte supus unui destin, prins într-o desfășurare a necesității. Întinzându-și voința peste întregul timp și …



„Mă uit în urmă ca într-un vis adânc…“

Bună seara tuturor. Generația mea vine din altă lume. Sunt un provincial incurabil, aparțin mileniului Doi, de pe când „Mița Biciclista de provincie făcea ultima cursă cu trupul ei de Davincie”. Deși am 85 de ani și alunec spre 86, mă consider încă antum, dar, firește, nu integral, cam 80%. Restul până la 100% este …



Versuri de Radu Cange

Doar -eminesciana- Atâta de sfios, cum sunt, nici gând să te sărut, eternitate. Și de te vreau, ești mult prea împărțită, și nu mi te doresc să-mi fii ispită. Doar vântu,-o frunză, când va alunga, să-și amintească de simțirea mea. Destine Nu veneai, nu veneam, se simțea o pojghiță de gheață, subțire. Te închipuiai mireasă, …



Poeme pentru mai tîrziu

nimeni nu mai întoarce capul căci înapoi bîntuie, ca niște stafii, hoardele nimicului. doar micile încleștări ale rădăcinilor ne ating gleznele. un singur cuvînt dacă ar răzbate pînă aici, totul s-ar destrăma ca o iluzie sosită prea tîrziu. picioarele noastre de ceață rătăcesc pe alte drumuri încrucișate. silabisindu-ne numele la răscrucile semnelor împăienjenite. și nici …



Un demnitar timid

Din corespondența oficială între Traian și Pliniu cel Tânăr, legat imperial în Bithynia, se păstrează 73 de scrisori ale guvernatorului și 51 ale împăratului. Apelativele folosite în epistole sunt relevante pentru pozițiile celor doi. Cel mai adesea, Pliniu i se adresează principelui drept „stăpâne”. De câteva ori folosește formulele „preaslăvite împărat”, „preabunule împărat”, „preaîndurate împărat”. …



Pentru o poetică a istoriografiei

Istoriografia nu pare a fi – cel puțin citind recenta lucrare a lui Ovidiu Pecican, Metafora trecutului și conștiința istorică. Reflecții istoriografice la centenar – o simplă știință auxiliară a istoriei (așa cum o presupune sensul său larg), interesată de studiul evoluției conceptelor, concepțiilor, proiecțiilor teoretice, operelor istorice. Până și sensul restrâns de totalitate a …



Arte parţiale

cînd adunate patriile nu fac mai mult decît o carte poştală trimisă dintr-o arenă părăsită demult cînd vîntul poartă pilitura norilor de la o vertebră la alta mă trezesc şi… febră cît vezi cu ochii sintaxă neclintită şi semne de punctuaţie împuţinate aşa a fost de la-nceput o afacere care nu răspunde nevoilor un sezon …