Tezeo Amorin stătea la umbră sub un paravan solar pe veranda sa cu stâlpi și capiteluri de marmură roz și privea strada destul de pustie la ora amiezii. Obișnuia să facă acest lucru des, mai cu seamă în zilele calde, senine de vară. Veranda era învelită în straturi de glicină, care miroseau a ceva plăcut …
Au apărut în ultimii ani primele traduceri, două romane1 și o antologie de proze scurte2, din opera lui Roberto Arlt – după unii biografi, Roberto Godofredo Christophersen Arlt– (Buenos Aires, 1900 – Buenos Aires, 1942), contemporan cu Horacio Quiroga, Ricardo Güiraldes și Jorge Luis Borges, dar mai puțin cunoscut prin operele sale originale3 în timpul …
cântec de păhăruț Părintelui St. L. nu plec la margine de nicio apă stau și mă uit în apă până când cresc nuferi galbeni din apă și cad flegme, flegme mari din viitor peste obrazul unui mort care nu știe că e mort, apare la televizor și vorbește vorbește vorbește unui dispărut popor taman acum …
1. „Îngerii stau aici printre flori“ zise măturătoarea din parc „sunt grași ca vrăbiile vorbesc într-o limbă pe care numai eu o știu atunci când vor ei când nu vorbesc numai așa ca să se afle în treabă să nu fie mai singuri ca femeia care dă bilete la WC-ul public care miroase a cofetărie …
dispariție rămăsesem așa, unul lângă altul încremeniți ca niște statui albite de ploaie. și tu te gândeai în altă parte și parcă eu nici nu mai existam – mă dăduseși afară din lumină și din gânduri încât mă decolorasem și eu te priveam cu o privire decolorată de tine până când nu mai existam. eu …
în Doctorul de povești (text apărut în Steaua, nr. 1-2, 2015), scriam despre bolile care pot fi identificate în literatură și artă, dar și despre cum se reflectă acestea la personajele din povești. Spuneam acolo că poveștile au rolul de a-i învăța pe copii, prin intermediul unor personaje cu rol educativ, ce e Binele și …
*** Eu știu că mor secundă cu secundă Și știu că nu sunt decât umbra ei, Așa cum nu-i nici urmă să-mi răspundă De tot ce-a fost cândva pe la Vaidei. De drumul ce-l urmează pașii mei, Pământul doar, întors din larga undă A cerului, ar ști să nu-mi ascundă De-aș întreba de rostul vieții …
La marginea lumii La marginea lumii eram. La marginea lumii, pe-o stâncă. Deasupra, un nor, ca un blam. Alături, o apă adâncă. Dorisem să mor. Și-am ajuns Aici unde moartea-i o joacă. Aici unde marea-i un plâns Ce jalea oricui o îneacă. Din zodia Peștilor sunt, Sub valuri să-mi fie mormântul! Dar norul s-a spart …
Orice om care intenționează să încalce o lege devine fără să vrea plăsmuitor de ipoteze fantastice, menite a-i demonstra sieși că ceea ce face e bine. Kant observa undeva că până și cel mai plat individ debordează de imaginație atunci când trebuie să justifice un act vădit imoral și să-și camufleze găunoșenia caracterului. Capacitatea omului …