Ovidiu Pecican este unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani. Stau mărturie zecile de volume publicate de-a lungul timpului. Activitatea reputatului om de cultură este extrem de diversă: profesor universitar, istoric, eseist, publicist, autor de manuale, realizator TV, prozator. Intitulat Clujul în legende, recentul volum al scriitorului îmbină cunoștințele istoricului cu talentul povestitorului. Lucrarea se deschide cu o scurtă notă introductivă în care ni se dezvăluie principalele coordonate ale cărții.
Ovidiu Pecican recunoaște faptul că legendele pe care le publică „sunt de origine cultă și nu preiau din folclorul transmis de-a lungul generațiilor decât, ici și colo, elemente mai mult sau mai puțin importante pentru ansamblul lor“. Cu alte cuvinte, pornind de la o serie de teme, idei și date istorice, imaginația prozatorului începe să lucreze, creând o serie de evenimente „adevărate ca literatură, nu și din punct de vedere documentar“. Ceea ce unește multitudinea de relatări este toposul miraculos al Clujului, care dobândește rezonanțe mitice. Reale sau imaginare, personajele cărții alcătuiesc doar câțiva dintre martorii și actorii importanți din lunga și zbuciumata istorie a cetății. Autorul recunoaște că punctul de plecare al relatărilor se găsește, de regulă, în fapte atestate istoric, dar care au fost prelucrate de imaginația bogată a prozatorului. Este vorba despre o carte deschisă, care, la fel ca în folclor, se îmbogățește de la o ediție la alta prin noi povestiri.
Ovidiu Pecican crede în puterea legendelor, considerate la fel de importante precum personajele și evenimentele reale. Nu întâmplător, autorul este de părere că o urbe trăiește nu numai prin locuitorii săi, ci și prin mitologia ei. Legendele sunt cele care relevă mistere posibile sau elucidează eventuale enigme dintr-un trecut în care realul se întrepătrunde cu imaginarul. În ceea ce îl privește pe cititor, acesta are libertatea să le creadă sau nu. Așa a procedat și Ion Neculce cu relatările reunite în culegerea O samă de cuvinte.
Inițial, mai multe dintre narațiunile cărții au fost tipărite în publicația Cluj 24. Ulterior, ele au fost publicate într-un volum apărut la Editura Limes. Deoarece ciclul legendelor s-a îmbogățit continuu, autorul a resimțit nevoia tipăririi unei noi selecții. Menirea povestirilor este aceea „să bucure cititorul și să sporească gloria fecundă a orașului“. Relatările sunt dispuse cronologic. Drept consecință, prima legendă relatează Cum a făcut Dumnezeu Clujul. Tonul povestirii este biblic, trimițând la momentul Genezei. Cetatea este considerată un dar divin pentru cei care au poposit sau au trăit între zidurile ei. Drept consecință, Clujul a ajuns „să fie unul dintre locurile binecuvântate, unde oamenii aveau să își trăiască viețile pământene, să fie fericiți și să înfrunte greutățile, să își caute calea și să dibuiască, fiecare după puteri, mântuirea…“.
Momentul creației este urmat de descrierea geografică a urbei în legenda Cele șapte coline. Potrivit istoricilor, Clujul „este situat într-o vale săpată, de-a lungul timpului, de Someșul străvechi“. Tot lățindu-se, în mod treptat, urbea a ajuns să își asume condiția de „cetate a celor șapte coline“. În felul acesta, ea repetă istoria falnică a Romei, cetatea eternă întemeiată de Romulus și Remus. Destinul măreț al urbei se înscrie „pe linia unei profeții istorice aureolate“, care ține de locuitorii așezării și de visele acestora. Crescând de la o vârstă mitică la alta, numărul colinelor pe care se întinde orașul de azi depășește numărul șapte.
Urmează o legendă (Pe Măgura Agrișului) legată de apariția primilor locuitori pe la începuturile Epocii Bronzului. Descoperirile arheologice nu reprezintă o sursă de inspirație doar pentru istoricul Ovidiu Pecican, ci și pentru povestitor, a cărui imaginație începe să lucreze în prelungirea dovezilor. Legenda Napuca dacică și Claudiu Ptolemeu ne învață că numele așezării dacice Napuca a fost consemnată pentru prima oară în istorie de scribul lui Ptolemeu. De la vestigiile așezării dacice se ajunge la orașul roman Napoca. Legendele de la întemeierea urbei continuă cu cele din perioada medievală. Dintre numeroasele personalități sonore care și-au legat destinul de urbea de pe Someș, Ovidiu Pecican se oprește la Ioan de Hunedoara, Matei Corvinul, Mihai Viteazul, Baba Novac, Ștefan și Gabriel Báthory, Avram Iancu. Nu lipsesc nici trimiterile la câteva figuri legendare ale secolului XX, precum Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Daicoviciu.
Totul se încheie cu un elogiu adus vieții academice, dar și virtuților ecumenice și multiculturale ale urbei.
Clujul în legende este o carte care împletește cu talent curiozitatea intelectuală a istoricului cu harul povestitorului.