Profesorul Vidan se strecură în biroul mai tânărului său coleg, Hanibal Pătrașcu, în vârful picioarelor și ținându-și răsuflarea. Nu bătuse la ușă – un gest premeditat. Evita astfel urmările catastrofale ale șocului suferit de Hanibal, luat prin surprindere de zgomotul bătăii în ușă într-un moment de maximă concentrare. Tânărul cercetător în mitologie – mai doct …
Câteva cărți apărute în ultimul timp, situate undeva între ficțiune și autoficțiune, atrag atenția prin modul în care pun într-o anumită relație exilul, intertextualitatea și traducerea, potențând și rafinând complexitatea ideii de exil. Două dintre volume sunt chiar traduceri, apărute la o colecție cu nume inspirat, „Traducem lumea“ de la Editura Casa Cărții de Știință, …
Îmi sunt de multă vreme cunoscute înaltele idei umanitare ale scriitoarei Carmen Sylva. (Lev Tolstoi) Subliniam, într-un eseu publicat în România literar\, că prezența în Principatele Române, la 1854, timp de peste patru luni, ca tânăr ofițer, a lui Lev Tolstoi, a rămas plăcut întipărită în conștiința acestuia. Scriitorul s-a dovedit a fi un …
Oare e doar o mânie a sulfului în contact cu nerăbdarea Infernului această borboroseală? Ca o pasăre sufocată cade mintea mea în apa Avernului. Lava ne va astupa gura restituindu-ne Mamei Universale și lumii eterne? Naviga interogativ-stoic bătrânul Pliniu, atras în dogoarea focului de cenușă, spre Stabia. Cum e dincolo, povestește-ne cum e o iscodim …
Hanuka Am aprins o lumină și întunericul m-a lovit peste mână Am aprins a doua lumină Și umbra deja conturată mi-a pus degetul la gură Am aprins a treia lumină de jur împrejurul meu înțelepții murmurau veșnicia Am aprins a patra lumină Și am văzut soarele ca o țigară aprinsă Am aprins a cincea lumină …
Cum Cum curge ţărâna-n ţărână, cui să dăruiesc palma de pământ de la Râpa Zbancului, când manuscrisul îngropat în gura Văii dezvolta covorul de maci pe care mieii albi şi negri, vestind Paştele, nevedesc azurul, desfăşurându-l pe trupul curat al copiilor. Cui să dăruiesc palma de pământ în care şi acum se aud mâinele mamei …
Încerc să scriu poezia pe care mi-ar plăcea să o citesc. Cred că știu cum și când începe să se modeleze poemul, dar nu și cum se va sfârși el, sau unde mă va duce. Când îl recitesc, cald încă, mă întreb dacă drumul de la primul la ultimul vers este cel mai scurt; dacă …
M-am născut în Bembibre, un sat minier din provincia León, de unde am plecat la șaisprezece ani să studiez Filologie Hispanică, mai întâi în León, apoi Licența la Universitatea din Salamanca. Viața m-a adus la Alicante, unde trăiesc și scriu din 1985. Am fost profesoară de Limbă și Literatură Spaniolă, actriță amatoare, mezzosoprană într-un cor, …
M-am născut atunci când am avut nevoie să gândesc pentru a combate moartea. A gândi înseamnă a ne organiza în cuvinte. Așadar, a scrie înseamnă a ne preschimba din ceea ce suntem, adică animal quaerens, în homo scriptor. Dintotdeauna am scris pentru a ști cine este Antonio Gracia: sunt cel care îmi doresc să …
Guzel Iahina s-a născut în 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuiește la Moscova, unde a absolvit Academia de Cinematografie, secția Scenaristică. A lucrat în relații publice, publicitate și marketing și a colaborat cu articole la revistele Neva, Oktiabr, Sibirskie ogni etc. …
Îmi ceri să-ţi scriu sonetu’ acestei zile – E-același cu al zilei ce-a trecut. Mi-e tot mai limpede: sunt mut! sunt mut! De-ncerc vreo două vorbe, ele mi le urlă-n auz un caporal, tu simţi cum put de-nfricoșarea unei limbi ostile? – cu părţile vorbirii bătrâne și debile bătute de uitare, împotmolite-n lut. Mă-nvârt …
Ne-am temut, de când ne știm, de cei mari, începând cu cel mai mare dintre toți, care e Dumnezeu. În vremea copilăriei mele, cea mai importantă instituție din lumea satului era Frica de Dumnezeu. Această frică era paznicul de fiecare zi al legilor morale după care trăiau oamenii. Nu-l văzuse nimeni pe Dumnezeu. Dar …