Hanuka
Am aprins o lumină
și întunericul m-a lovit peste mână
Am aprins a doua lumină
Și umbra deja conturată mi-a pus
degetul la gură
Am aprins a treia lumină
de jur împrejurul meu înțelepții
murmurau veșnicia
Am aprins a patra lumină
Și am văzut soarele ca o țigară
aprinsă
Am aprins a cincea lumină
Oamenii străzii mi se strecurau
printre degete
Am aprins a șasea lumină
Trupul meu a început să prindă
contur
Am aprins a șaptea lumină
ziua și-a ridicat mâinile, predându-se
Am aprins a opta lumină:
„Uite evreul din mine”!
Uite-mă cum alerg
în spatele evreului din mine!
Poemul profunzimilor alergate prin vii
Împreună eram departe de noi
Chiar dacă sunetul inimii tale
Reușea să-mi îngâne felul în care
Sângele ne șoptea
Orizonturi purtate
Urcate în spate
Pe așteptări repetate…
– Vino! – strigam fără sunet
un fel de zbârcire de glas
strivit sub șenilele găsite
pe marginea drumului
de la colectivizare
sau să fi fost reținerea mea
din timiditate crescută
asemenea florii de mac
sângerii
Nu mi-ai răspuns
Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic
Ca și cum nu am fi fost noi
Împreună pe îndepărtările care
Încercau să ne țină atât de departe
Să nu ne dăm seama care dintre noi
Este alesul și care dintre noi
Va fi culesul
La vreme de rod pârguit
Pregătit pentru teasc sau pentru
omor
Lasă din tine să curgă rubinul
Sângele sfânt
Din care se face vinul
Poem adus cu mâinile la spate
Te-au adus la mine
cu mâinile încătușate
la spate
(prinse cu îmbrățișările rămase
ne îmbrăţişate)
Așa cum mai găsești pe jos
Un chiștoc
Ce-ți face viața
mai bogată și mai luminoasă
(decât ți-a făcut-o până atunci
altceva sau altcineva)
mi-am găsit speranța că mai am
din viața aceasta
vreo două, trei fumuri de tras
adânc în piept și în acest univers
Te-au adus pe jos
Chiar dacă între mine și tine
Era o cale lungă de bătut
Un drum construit de prizonierii
nemți
Care nu-și permiteau să facă de râs
rasa
Disciplinei și a seriozității
Un fel de mecanism bine uns și bine
întors
Care ticăie când trebuie să ticăie
și tace când trebuie să tacă
poate de aceea drumul acesta
era singurul pe care a fost interzis
mersul pe jos
tu ai avut un liber de trecere
ce-ți deschidea toate visele
dar mai ales
toate căile ascunse
ale drumurilor interzise
Ai fost adusă la mine
dar nu pentru iertare
ai fost adusă forțat
să te fac să uiți de eliberare
să te obișnuiesc cu acest prizonierat
în care mâinile prinse la spate
să te ajute să simți
într-o altă parte a ta
ce este o libertate
Poem de ridicat în picioare
Când vorbim despre libertate
să avem în vedere
că ea nu există!
Iluzia libertății este predată
la toate orele de religie
matematică, biologie, chimie
așa cum ea poate fi învățată
cel mai bine
pe propria-ți piele
în desele greșeli personale
fără de care
lumea aceasta ar fi
plictisitor de perfectă.
Libertatea face parte nu din
viața noastră cea de toate zilele
cum nu poate să facă parte
nici din rețeta pâinii
sau a tocăniței cu carne
așa cum nu poate să facă parte
din pașii tăi risipiți alături de mine
libertatea este și ea acolo
un fel de travesti
o glumă proastă a
muritorilor de grija altora
o șansă în plus pe care cineva ne-o
oferă
fără să ne ceară ceva în schimb.
De fapt schimbul are loc
Între a primi ceva și a oferi altceva
căci prietenul nostru Antoine Laurent
de Lavoisier
ne confirmă că în Natură
nimic nu se pierde, totul se transformă.
Așa cum nimic lângă tine nu moare
Totul învie și se ridică-n picioare
Poemul lumânării aprinse
Ai aprins lumânarea
deasupra întunericului
O lumină la capătul necunoscutului
încerca să ne despartă
cum un punct mai separă
frazele între ele,
liniștea de țipăt
sfârșitul de început…
cuvintele cresc împreună cu fluturii
poemele fiind ierbarul în care
am strâns crângul cu flori
cu tine culcată
peste umbra aripilor
legate de cer
ți-am prins zborul
pe când încercai înălțarea
cum se mai prind peștii cu mâna
lumânarea aprinsă
mă oprea să nu cad
în cealaltă parte
unde ochiul nu vede
dar inima simte.
Poem pentru tine
Ascunde cuvintele de mine
cum ai ascunde explozibilul
și armele din dotare
Încearcă să mă faci necunoscut
anonim
să nu mă iei în seamă
autorităților să nu mă predai
Încearcă să uiți cine sunt
sau mai bine să nu știi niciodată
doar astfel vei avea liniștea necesară
pierderii zilelor în zadar
cum mai joci întreaga avere
pe un singur număr
Scriu acest poem pentru tine
să-ți fie singura mărturie
că știu că ești blondă
și mult mai frumoasă
decât te-am visat
pe când erai o părere
o stare
un fior sau un cântec
pe când erai gestul meu de a te ști
încântătoare
zidită în mine, ca într-o mănăstire
sau pur și simplu ca ochiul meu
îndepărtat pe mare.
Ia-mă pe mine în seamă, dar alege-l pe el
Evreul
nu poate fi decât
evreu!
(indiferent de ţara
în care trăiește
sau din care vine)
un evreu face cât doi evrei
atunci când
e unul singur
și începe să facă
cât o sinagogă
atunci când
afacerea îl mută
în Țara lui Inghelă
Totul se întâmplă
pe pământul făgăduinței
rămas în urma pasului
unui singur evreu
atunci
ne dăm seama
că unul e unu
chiar dacă
mulţi ni se pare că sunt
– Doamne,
ia-mă pe mine
în seamă,
dar alege-l pe el!
(Poeme din volumul aflat în pregătire Antisemitism fără antisemiți)