Încerc să scriu poezia pe care mi-ar plăcea să o citesc. Cred că știu cum și când începe să se modeleze poemul, dar nu și cum se va sfârși el, sau unde mă va duce. Când îl recitesc, cald încă, mă întreb dacă drumul de la primul la ultimul vers este cel mai scurt; dacă fiecare cuvânt este un pas către menirea sa; dacă fiecare substantiv, adjectiv, verb…este necesar și inevitabil. Nu aștept imaginea precum ornament, ci precum chip al emoției ori corp nud al unei intuiții. Poemul este osul unei clipe împlinite, în care existența își găsește sensul. Când această clipă dispare cu poezia, rămân versurile. Poezia este limbajul frumosului și frumosul este o calitate a conștiinței. Poezia este frumutețe conștientă vorbitoare. Poemul nu pretinde decât a spune adevărul.
M-am născut în Vitoria (Țara Bascilor) în 1954 și am parcurs primii ani de studiu în Alicante. Absolvent de Filologie Spaniolă la Universitatea din Murcia, am fost profesor de Limbă și Literatură Greacă și Spaniolă la Liceul „Miguel Hernández“ din Alicante pâna la vârsta pensionării, în 2014. Dintre volumele publicate: Perenne flor (Floare veșnică), Colecția „Indicios“, Institutul Juan Gil Albert, Guvernul Județean Alicante, 1997; Abalorios (Mărgele), Premiul de Poezie XVI „Villa de Benasque“, Colecția „Palabras Mayores“, Editura Alhulia, Motril (Granada), 2001; Álamo (Plop) Colecția „Poesía“ del Instituto Juan Gil Albert, Guvernul Județean Alicante, 2002; Horas y uvas (Ore și struguri), Colecția „Anaquel“, Editura Aguaclara, Alicante, 2007; Donde nunca hubo nada (Unde nu a fost niciodată nimic), Premiul II Național de Poezie „Ciudad de Ceuta“, Colecția „esquenocomo“, Editura Point de Lunettes, Sevilla, 2010; Caja oscura (Camera obscură). Premiul Internațional de Poezie XXXI „Antonio Oliver Belmás“. Editura Pre-Textos, Valencia, 2018; En el sueño dorado (În visul de aur), Colecția „Calle del Aire“, Editura Renacimiento, Sevilla, 2018.
Sub pod
Renunţi la peisajul altor zile
şi descinzi la poalele pârâului.
Fiecare pas e o uitare,
ceva ce pierzi;
eşti cu atât mai pasăre, mai albină,
mai omidă şi mai apă.
Eşti mai prejos decât tot ce vieţuieşte,
mai resemnat
în bălegar şi urină.
Nu ai nicio putere
şi nu pătrunzi nimic
nici grija explicaţiei n-o ai.
Aici totul este absurd şi necesar:
buruienile te biciuiesc,
ţânţarii te năpădesc…
şi această frumuseţe e un fulger
care luminează şi suprimă:
faci parte poate din ea,
dar ai uitat până şi asta.
Iar acum, pogorât,
dezarmat la nivelul apei,
îţi aduni curajul rămas şi priveşti
printre unde, faţă-n faţă,
adevărul de pe chipul tău.
Traducere de
Cătălina Iliescu Gheorghiu