(Fragment din romanul Siberia de la capătul drumului, în curs de apariție Coboram pe „Șeremetievo“ dintr-un Topolev zgomotos, într-o zi fumurie și rece. Pistele aeroportului erau axe negre în întinderea nemărginită a zăpezii. Oleg a adormit de cum a urcat în avion și nu l-a trezit decât zvâcnetul avionului în contact cu solul. În …
Am putea spune că Big Bang-ul personalității lui Nietzsche este întâlnirea sa cu Wagner din noiembrie 1868. În timp ce Wagner era un compozitor de talie mondială, a cărui fiecare mișcare era urmărită de presă, Nietzsche era doar un student promițător de filologie clasică la Universitatea din Leipzig. Wagner își descrie intenția de a-l cunoaște …
„Moartea lui Dumnezeu“ – o plecare şi o reîntoarcere Parabola nebunului din cunoscutul aforism 125 al Științei vesele (sau „voioasă“) ar suporta foarte bine și o interpretare teistă – pe care o exploatează Mircea Eliade în nuvela O fotografie veche de 14 ani, una dintre cele mai interesante ale autorului. Se binecunoaște că „nebunul“, „măscăriciul …
patimile verii sîntem în toiul verii. mă rog să fie o vară fără memorie, fără șlagărul estival. și, mai ales, fără al doilea val. un prieten din moldova îmi scrie: suceava bate pasul pe loc. iar dacă face un pas spre stînga, sau spre dreapta, se clatină. dar, trebuie să-l facă. eu m-am retras …
De multe ori, de fapt, de cele mai multe ori, când învățăm un cuvânt nou, nu ne mai întrebăm dacă ar mai putea avea și alt sens decât cel învățat. Luăm cuvântul ca atare și defilăm așa până la moarte. De exemplu, epigon. Știm ce înseamnă grație lui Eminescu. Este vorba de un autor sau …
Una din frustrările omului modern este imposibilitatea de a mai colora vreo pată albă de pe harta micului nostru glob terestru. Poate și frenezia vacanțelor, călătoriilor, plecării altundeva, chiar și acum, în contextul cu totul special în care ne aflăm, să aibă o explicație și în această dorință de explorare, de însușire prin cunoaștere a …
Colibița Memorii scrise pe râuri curgând. La stână oaia numără ciobanii câți au rămas. Mama se uită prin mine să vadă dacă vine ploaia Tatăl lucrează la obârșia lucrurilor. Nimeni nu stă cu mâna în sân toți fac ceva. Excluzând mirele. Care stă cu mâna în sânul miresii. Cât suntem pe-aici deșertăciunea deșertăciunilor se suspendă. …
După un prim eseu, Les Déshérités ou l’urgence de transmettre (Plon, 2015), François-Xavier Bellamy revine cu Demeure (Grasset, 2018), scris în aceeași notă polemică. Tânărul filosof și deputat european își axează discursul, cu vădite și inevitabile parti-pris-uri, pe fascinația modernității autodevoratoare, schițează o lume a stereotipului de bandă desenată, într-o interesantă consonanță cu straniul presentiment …
Un poem patriotic Aș vrea să scriu un poem patriotic care să fie greu de tradus chiar în limba în care a fost scris; să fie un poem care să smulgă limba celui care îl rostește dinții să i se împrăștie ca sîmburii de rodie ochii să i se holbeze brusc de parcă ar fi …
în anotimpul acela anii au trecut cu o viteză uluitoare aproape am uitat să vorbesc aproape nu știu cine sunt printre blocurile care se termină aproape de limita absurdului autobuze care uită să vină lătratul crăpat de noapte al câinilor care păzesc nașterea zilelor care urmează să vină anotimpul acela nu a existat tumultul …
Bucureştiul lui Caragiale se desfăşoară, în zig-zag, cu mici detururi şi numeroase escale, pe o axă având drept poli berăria şi gara, iar drept extensie, un târg de provincie denumit generic „urbea X“. În Gara de Nord se grăbesc să ajungă Georgeştii împreună cu „puiul“, căruia i-au promis „să-l ducă odată şi pe el la …
Ultima carte scrisă de Cioran în limba română este probabil un exercițiu din perioada premergătoare primei versiuni a Tratatului de descompunere. Cartea a fost elaborată în primăvara – toamna anului 1946. Cum autorul nu a dat niciun titlu acestui manuscris deținut de Biblioteca Literară Jacques Doucet din Paris, am convenit, de comun acord cu editorul, …